(Din lat. aéquitas canónica). Principiu etico-juridic care, evitând rigorismul, face mai blândă şi mai umană atât interpretarea cât şi aplicarea unor legi. "Est iustítia dulcóre misericórdiae temperáta" (dreptatea moderată de dulceaţa milei). Rigorismul excesiv deformează legea şi sensul dreptăţii: "Súmmum iús súmma iniúria" (Cicero, De ofíciis, I, 10). Echitatea canonică (bisericească) trebuie să fie mai flexibilă, mai moderată, mai deschisă şi mai tolerantă decât echitatea din dreptul civil.
