(Din gr. ekklesía, Biserică). Privitor la Biserică, înţeleasă mai ales ca şi comunitate de credinţă, speranţă şi iubire, însufleţită de Duhul Sfânt. Acest neologism, folosit mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, vrea să sublinieze aspectul spiritual al Bisericii, pe când adjectivul ecleziastic se referă mai mult la aspectul ei juridic şi social.
