(Din lat. diáconus, derivat din gr. diákonos, slujitor, asistent). Cel care a primit diaconatul. În Biserica Latină sunt două categorii de diaconi: diaconi care aspiră la prezbiterat şi diaconi permanenţi. Candidaţii la diaconatul conferit în vederea prezbiteratului trebuie să aibă cel puţin 23 de ani împliniţi şi să îmbrăţişeze celibatul. Candidaţii la diaconatul permanent, necăsătoriţi, trebuie să îmbrăţişeze celibatul şi să aibă 25 de ani împliniţi. Candidaţii la diaconatul permanent, care sunt căsătoriţi, trebuie să aibă 35 de ani împliniţi şi acordul scris al soţiei (cf. CDC, can. 1031; 1037).
