(Din lat. crux). Semn specific creştin care exprimă moartea lui Cristos pentru mântuirea noastră. "Sua sanctíssima passióne in lígno crúcis nóbis iustificatiónem méruit" (prin Patima sa preasfântă pe lemnul Crucii, el ne-a meritat îndreptăţirea), învaţă Conciliul Tridentin (DS 1529), subliniind caracterul unic al lui Cristos ca "izvor de mântuire veşnică" (Evr 5,9). "În afară de Cruce nu există altă scară care conduce la cer" (sfânta Roza din Lima). Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), venerarea Crucii în Vinerea Sfântă, Calea Crucii (Via crúcis), semnul Crucii făcut cu evlavie, privirea îndreptată spre crucifix etc., sunt câteva din atâtea moduri de a ne aminti de moartea lui Cristos pe lemnul Crucii. Cruce pectorală, crucea purtată pe piept de papa, cardinali, episcopi şi abaţi. Cruce procesională, cruce folosită la procesiuni, la intrarea solemnă în biserică la începutul Sfintei Liturghii, la înmormântări etc.
