(Din lat. constitútio, dispoziţie, ordin). Termenul are mai multe semnificaţii. 1. Document papal de importanţă majoră, în care sunt tratate probleme care privesc credinţa, morala sau disciplina ecleziastică. În cele mai multe cazuri un asemenea document este prezentat sub formă de bulă şi are denumirea oficială de "constituţie apostolică". 2. Culegere de legi şi prescripţii care formează codul fundamental al unui institut de viaţă consacrată şi în care sunt precizate natura, scopul, mijloacele de acţiune, modul de conducere, obligaţiile membrilor etc. Denumirea oficială a unei asemenea culegeri este de "constituţie" sau "regulă". 3. Document solemn al unui Conciliu ecumenic, în care sunt expuse şi precizate în mod detaliat unul sau mai multe puncte ale Bisericii cu privire la credinţă sau morală, ori cu privire la activitatea pastorală. De exemplu, Conciliul al II-lea din Vatican a promulgat patru constituţii: Sacrosánctum concílium (despre Liturgie), Lúmen géntium (despre Biserică), Déi Vérbum (despre Revelaţia divină) şi Gáudium et spes (constituţie pastorală privind Biserica în lumea contemporană).
