(Din lat. decrétum, hotărâre). În legislaţia Bisericii, prin "decret" se înţelege, în general, o hotărâre specială emisă de autoritatea competentă. Dacă această hotărâre sau dispoziţie este dată de autoritatea legislativă care prescrie norme juridice, este vorba de decret legislativ; dacă este dată de autoritatea executivă şi administrativă, care are sarcina de a aplica legile, este vorba de decret executiv;* dacă este dată de autoritatea judiciară, este vorba de un decret judiciar. Decretul legislativ este în mod necesar general, deoarece e o lege propriu-zisă. Cel executiv poate fi atât general cât şi particular, iar cel judiciar este întotdeauna particular, întrucât este dat unei persoane precise. Decretul particular este actul administrativ emis de autoritatea executivă competentă, prin care, în conformitate cu normele dreptului, într-un caz particular, este dată o decizie (de ex., înfiinţarea unei parohii)* sau este acordat un oficiu (de ex., oficiul de paroh)* sau se conferă ceva (de ex., personalitate juridică unei asociaţii)*, care prin natura lor nu presupun o cerere făcută de cineva (cf. CDC, can. 48).
