(Din lat. caelibátus, derivat din caélebs, necăsătorit). Starea acelor creştini care, din iubire faţă de Dumnezeu, îşi jertfesc întreaga viaţă pentru împărăţia cerurilor şi slujirea ei, renunţând de bună voie la căsătorie (cf. Mt 19,12). "Toţi slujitorii hirotoniţi din Biserica latină, cu excepţia diaconilor permanenţi, sunt aleşi în mod normal dintre bărbaţii credincioşi care trăiesc necăsătoriţi şi care vor să-şi păstreze celibatul &*171;pentru împărăţia cerurilor&*187;. Chemaţi să se consacre cu inimă neîmpărţită Domnului şi celor ale sale (cf. 1Cor 7,32), ei se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu şi oamenilor. Celibatul este un semn al acestei vieţi noi, pentru care este consacrat slujitorul Bisericii; îmbrăţişat cu bucurie, el vesteşte în chip strălucit împărăţia lui Dumnezeu" (CBC 1579). În Biserica latină (ca şi în Bisericile orientale) cine a primit o treaptă a Preoţiei nu se mai poate căsători.
