(Din lat. célebrans, part. prez. al verb. celebráre, a celebra, a sărbători). E un termen folosit cu referire la liturgie, "acţiune" a lui Cristos care este adevăratul şi unicul celebrant. "El este prezent în sacramente prin puterea sa, aşa încât, atunci când cineva botează, Cristos însuşi este cel care botează" (SC 7). Totuşi, într-o celebrare liturgică, întreaga adunare a credincioşilor este celebrant, fiecare potrivit funcţiei sale. Însă unii credincioşi sunt rânduiţi prin sacramentul Preoţiei să-l reprezinte pe Cristos, Capul Trupului; Duhul Sfânt îi face capabili să acţioneze în persoana lui Cristos-Capul pentru slujirea tuturor mădularelor Bisericii. Slujitorul consfinţit prin sacramentul Preoţiei este asemenea "chipului" lui Cristos Preotul. De vreme ce taina Bisericii se manifestă pe deplin în Euharistie, slujirea episcopului şi, în comuniune cu el, aceea a preoţilor şi diaconilor, este ilustrată în primul rând în prezidarea Euharistiei (CBC 1140- 1142; 1187-1188).
