(În lat. Vía Crúcis). Devoţiune în cinstea pătimirilor Domnului nostru Isus Cristos, răspândită mai ales de călugării franciscani începând din secolele XIV-XV. Constă în a parcurge un anumit itinerar fie în biserică, fie în oratoriu sau în capelă, fie în afara bisericii, care reprezintă drumul parcurs de Isus Cristos cu Crucea pe umeri de la palatul lui Pilat până la Calvar, unde a fost răstignit şi a murit. Acest itinerar are 14 opriri, numite staţiuni. Fiecare staţiune are o imagine (pictură sau basorelief) ce reprezintă un aspect din pătimirile Mântuitorului. În faţa acestor imagini credincioşii fac o scurtă meditaţie şi se roagă. Această devoţiune este practicată într-un chip special în timpul Postului Mare.
