Părere de rău pentru păcatele săvârşite. Ea trebuie să fie inspirată de motive ce izvorăsc din credinţă. Căinţa născută din iubirea faţă de Dumnezeu se numeşte "desăvârşită". Dacă se bazează pe alte motive (de ex., frica de osânda veşnică a iadului) se numeşte "nedesăvârşită".
