O entitate juridică înfiinţată pentru totdeauna de către autoritatea ecleziastică competentă, constând dintr-un oficiu sacru şi din dreptul de a percepe din dotă drepturile ataşate oficiului (cf. CDC 1917, can. 1409). Conform Conciliului al II-lea din Vatican, importanţa primordială trebuie acordată oficiului îndeplinit de clerici şi nu beneficiului (cf. PO 20). Actualul CDC (can. 1272) stabileşte că e de datoria Conferinţelor episcopale să reglementeze administrarea beneficiilor aşa încât veniturile şi chiar dota beneficiilor să fie transferate, treptat, la fondul comun diecezan pentru întreţinerea clerului. Majoritatea conferinţelor episcopale au procedat astfel. Practic, se poate vorbi de o desfiinţare a sistemului beneficial.
