Mesajul PS Petru Gherghel pentru Cea de-a 96-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului
(17 ianuarie 2010)

Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i îndepărtaţi că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor (Mc 10,13)

În fiecare an, imediat după perioada Crăciunului şi a Epifaniei Domnului, Biserica întreagă este chemată să se îndrepte cu gândul spre cei care sunt plecaţi din ţara şi din locul lor de origine, în alte ţări străine, fie ca emigranţi, fie ca refugiaţi.

Într-o astfel de situaţie s-a aflat şi familia din Nazaret, care, din cauza ameninţărilor lui Irod, a fost nevoită să plece în Egipt, unde a suportat greutăţile unui drum lung şi ale condiţiilor grele ale străinătăţii (cf. Mt 2,13).

După această perioadă grea, Maria, Iosif şi pruncul s-au întors în ţara şi în casa lor, împlinindu-şi cu bucurie datoriile lor, iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui (cf. Lc 2,40).

În toate timpurile au existat astfel de dislocări şi plecări în alte ţări, dar mai ales în ultimii ani acestea au devenit o realitate îngrijorătoare care au produs şi produc adevărate convulsii şi suferinţe în diferite ţări şi familii.

Întrucât acest fenomen marchează profund viaţa celor ce emigrează sau sunt nevoiţi să plece în exil, Biserica, cu grija ei maternă, se îndreptă spre ei şi-i însoţeşte ca să treacă cu curaj printr-o astfel de probă şi să întâlnească, oriunde merg şi se stabilesc, înţelegere şi primire creştină şi umană.

Anul acesta, celebrând Cea de a 96-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului, în ziua de duminică, 17 ianuarie, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, urmând practica înaintaşului său, de venerabilă amintire, papa Ioan Paul al II-lea, face o referinţă specială în mesajul său la migranţii şi refugiaţii minori, arătând cât de mult şi cât de important este ca toate structurile statale şi bisericeşti să se îndrepte spre copii, ocrotindu-i şi îngrijindu-i, ca ei să nu sufere în urma acestor migrări şi să fie astfel lipsiţi de acea grijă şi educaţie de care au atâta nevoie.

E adevărat că toţi cei care se află în migraţie sau în refugiu suferă şi sunt profund marcaţi de greutăţile dislocărilor, dar mai ales familiile şi copiii lor.

Cu responsabilitatea ce ne revine nouă, tuturor episcopilor, îndreptăm spre toţi fiii Bisericii noastre locale, spre preoţi, spre toate persoanele consacrate şi spre cei ce deţin funcţii de responsabilitate în programul pastoral şi în cel de asistenţă caritativă şi socială invitaţia să daţi ascultare glasului păstorului suprem, papa Benedict al XVI-lea, să parcurgeţi cu atenţie gândurile exprimate în mesajul său şi să ajutaţi cu toată grija şi iubirea familiile plecate în emigraţie sau exil, să-i însoţiţi pe copii cu adevărată iubire creştină şi să-i faceţi pe toţi să se simtă ocrotiţi şi apăraţi în drumul lor de credinţă, de găsire a unui loc de muncă adaptat şi, mai ales, să nu se simtă singuri şi uitaţi copiii şi tinerii în pregătirea lor pentru viitor.

Vă încredinţăm cu bucurie, Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, dragi fraţi şi surori, mesajul Sfântului Părinte şi rugămintea noastră să nu uitaţi, mai ales, pe copiii care au ajuns în acest iureş tulburător. Ei sunt şi trebuie să rămână speranţa şi garanţia unei lumi noi şi mai bune.

Cu mulţumirea şi îmbrăţişarea noastră părintească,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi