Capitolul XIV

BISERICA ȘI MASS-MEDIA

I. O PROVOCARE NOUĂ PENTRU BISERICĂ

379. Importanța strategică a comunicațiilor sociale

În domeniul vast al comunicațiilor, al educării conștiinței, al formării culturii și al dezvoltării așa-zisei opinii publice, o importanță strategică indiscutabilă o au noile forme ale comunicațiilor sociale. Astăzi nu pot fi negate privilegiul acordat și puterea exercitată de comunicațiile de masă (televiziune, radio, presa cotidiană și periodică). Lumea mass-media este "primul areopag al timpului modern..., care unifică omenirea, făcând-o - după cum s-a spus - «un sat global». Mijloacele de comunicare socială au atins o asemenea importanță, încât sunt pentru mulți principalul instrument informativ și formativ, de călăuză și de inspirație pentru comportamentele individuale, familiale și sociale" (Redemptoris missio, nr. 37c).

380. Biserica are misiunea de a se implica

§ 1. Biserica întreagă are misiunea de a se implica în noul context cultural determinat de comunicațiile sociale, fiind ea însăși o comunitate de comunicare. În contextul cultural, politic, economic, social, în care se află, ea, mai ales în timpuri de mare schimbare ca ale noastre, este mereu chemată să dea mărturie despre iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare persoană și despre patrimoniul de spiritualitate, de reflecție și de acțiune pe care familiaritatea cu Cuvântul lui Dumnezeu a învățat-o. Ceea ce Biserica, prin natura sa, este chemată să dea mărturie în fața oricărei creaturi umane, este Evanghelia, adică anunțul mântuirii, care face din ea o comunitate de comunicare, după chipul lui Dumnezeu, care, în revelație, se comunică omenirii, constituind astfel ființa umană, făcută după chipul și asemănarea sa, ca ființă aflată în mod esențial în relație (cf. Gen 1,26-27).

§ 2. În același timp, Biserica, pe deplin prezentă în dinamicile cotidiene ale conviețuirii, atentă la conștiința fiecărei persoane și la creșterea ei, își dă seama că este provocată din ce în ce mai mult de către comunicațiile sociale, pentru că ele determină realitatea cel puțin în trei domenii specifice, în care ea însăși este prezentă și activă:

a) cel al comunicării interpersonale și al transmiterii de valori: este un domeniu care implică întreaga comunitate bisericească, atât din perspectiva comuniunii fraterne, cât și din aceea a transmiterii credinței;

b) cel cultural, care astăzi, tocmai prin prezența mass-media, dobândește trăsături adesea inedite. Chiar și în acest domeniu, comunitatea bisericească are misiunea de a se implica, pentru că este chemată nu doar să "înculturalizeze" Evanghelia, ci și să formeze o cultură creștină și să vegheze în mod critic asupra culturii în formare și asupra aceleia pe care ea însăși reușește să o formeze;

c) cel al formării conștiințelor, în care Biserica se vede direct implicată prin misiunea de a conduce fiecare persoană la adeziunea liberă față de adevărul Evangheliei.

§ 3. În mod coerent, Biserica recunoaște și primește provocările care se nasc din comunicațiile sociale de astăzi, cu potențialitățile și riscurile sale. În această perspectivă, ea este chemată să realizeze o analiză critică a acestei lumi și să folosească, în slujba Evangheliei și a formării conștiințelor, noile orizonturi pe care această lume le deschide.

§ 4. Instrumentele de comunicare socială reprezintă una dintre structurile cele mai influente ale societății noastre. Conciliul afirmă că Biserica "reține ca o datorie a sa de a se sluji de instrumentele de comunicare socială pentru a predica vestea mântuirii" (IM 3). "Biserica s-ar simți vinovată în fața Domnului său dacă nu ar folosi aceste puternice mijloace, pe care inteligența umană le perfecționează în fiecare zi mai mult" (EN 45). Mass-media (presă, radio, cinema, tv, teatru etc.) sunt, după o expresie fericită a lui Paul al VI-lea, "amvoanele moderne" și "o școală zilnică" ce formează modul de a gândi al persoanelor. Pentru acesta, este chemată să opereze în maniera sa și în acest domeniu și să educe credincioșii la o folosire critică a unor asemenea instrumente. Utilizate în mod corect, mass-media sunt instrumente prețioase pentru evanghelizare, pentru a intra în comunicare cu lumea, pentru o informare fidelă asupra vieții Bisericii, pentru o "lectură" a faptelor și a problemelor de fiecare zi în lumina Evangheliei.

381. O abordare planificată. Caracterul dinamic al comunicațiilor sociale

§ 1. Complexitatea și prezența pătrunzătoare a comunicațiilor sociale reclamă, din partea Bisericii, o apropiere care să nu fie ocazională și fragmentară, cum adesea s-a întâmplat în trecut, ci una organizată și articulată. De aici, necesitatea, și pentru Dieceza noastră, de a elabora un plan pastoral pentru comunicațiile sociale (cf. Aetatis novae, nr. 21.23-33).

§ 2. Noutatea situației și evoluția sa continuă, cel puțin din cauza neașteptatelor inovații tehnologice, cer ca planul pastoral în acest domeniu, mai mult decât în altele, să fie marcat de necesitatea unei continue revizuiri. Din acest motiv, înainte de a elabora un plan pastoral detaliat, sunt necesare structuri care să garanteze în timp posibilitatea unei continue actualizări a planului și a punerii lui în practică.

§ 3. Aceste idei, alături de cele prezentate în documentele Magisteriului, în mod specific dedicate acestei teme, trebuie să rămână ca punct de referință pentru un plan pastoral diecezan, din care sunt oferite câteva direcții.

II. CÂTEVA LINII PENTRU UN PLAN PASTORAL

382. Premise pentru elaborarea unui plan pastoral

§ 1. Formularea unui plan pastoral cu referire la lumea comunicațiilor sociale presupune, din partea Bisericii locale, o asumare critică a acestei realități, ca posibilitate pozitivă, chiar dacă este legată de ambiguitate. Trebuie, așadar, să se evite atât o atitudine simplistă de demonizare a mijloacelor de comunicare socială, cât și o folosire instrumentală pentru vestirea Evangheliei, care să nu țină cont de legile lor interne și de "codurile" lor specifice de expresie.

§ 2. Este necesar, prin urmare, ca Biserica locală să aprofundeze cunoașterea lumii comunicațiilor sociale și să se apropie de aceasta știind că este o lume deja locuită, pregătindu-se să-și însușească în mod critic limbajele și modelele de comunicare ale unei societăți care se caracterizează din ce în ce mai mult ca fiind multiculturală, multietnică, multireligioasă.

383. Obiective pentru un plan pastoral

§ 1. Relevanța problemei comunicațiilor sociale și precizările Magisteriului cu privire la acestea solicită nu doar dedicarea unei atenții specifice față de tehnicile și limbajul mijloacelor de comunicare socială, ci, mai ales, precizarea obiectivelor acțiunii Bisericii în lumina noii situații.

§ 2. Așadar, în elaborarea unui plan pastoral cu referire la comunicațiile sociale, Biserica locală își propune următoarele obiective:

a) să aprofundeze cunoașterea lumii și a proceselor de evoluție comunicațiilor sociale, în general, iar în mod concret, să așeze mijloacele de comunicare socială în contextul cultural și sub profilul relației cu vestirea Evangheliei și cu viața comunităților creștine;

b) să contribuie la formarea unei conștiințe critice față de mass-media, în utilizatori și în lucrători;

c) să fie prezentă, cu mijloace proprii sau folosindu-se de cele oferite de piață, în lumea mass-media, în slujba evanghelizării și a mărturiei creștine, dar și, mai general, în formarea unei culturi atente la persoană și la valori;

d) să instaureze un dialog cu lumea mass-media.

384. Cunoașterea lumii comunicațiilor sociale

§ 1. Cunoașterea lumii comunicațiilor sociale este indispensabilă pentru a evita o abordare incorectă, care să ducă la riscul de a subevalua complexitatea acesteia, de a o înțelege în mod naiv sau, mai mult, de a neglija posibilitățile pe care le oferă. Chiar și părțile componente individuale ale mijloacelor de comunicare socială merită o abordare atentă și specifică, din moment ce fiecare dintre ele, deși aparținând aceluiași univers al comunicării, are limbaje proprii, modalități de exprimare proprii, posibilități proprii. Cunoașterea urmează să fie apoi concretizată cu referire la contextul cultural în care Biserica noastră trăiește și acționează.

§ 2. Abordarea științifică a temei comunicațiilor nu este misiunea proprie a comunității creștine ca atare. Ea însă trebuie să se folosească, pentru opera sa educativă și pentru însăși gestiunea directă a mijloacelor de comunicare sociale, de aportul experților și al lucrătorilor din sector, solicitând colaborarea lor.

385. Comunicațiile sociale în slujba Evangheliei

§ 1. Comunicarea este un element constitutiv și esențial al vieții Bisericii, deoarece credința creștină se fundamentează pe Cuvânt, adică pe comunicarea lui Dumnezeu făcută creaturilor umane. Într-o perioadă caracterizată de civilizația imaginii, trebuie să evolueze și modalitățile prin care se explică responsabilitatea Bisericii în ceea ce privește evanghelizarea. Ea este, așadar, chemată să-și însușească metodele cele mai adecvate pentru evanghelizare, inclusiv folosirea mijloacelor de comunicare socială. Trebuie însă să se țină cont, având în vedere caracterul particular al acestor mijloace, că "implicarea în mass-media nu are doar scopul de a multiplica anunțul: este vorba de un fapt mai profund, pentru că evanghelizarea însăși a culturii moderne depinde în mare parte de influența lor. Nu este de ajuns, așadar, ca acestea să fie folosite pentru a răspândi mesajul creștin și Magisteriul Bisericii, ci este nevoie ca mesajul însuși să fie integrat în această «nouă cultură» creată de comunicarea modernă" (Redemptoris missio, nr. 37c).

§ 2. Folosirea mijloacelor de comunicare nu trebuie să ducă la neglijarea modalităților de evanghelizare tradiționale caracteristice experienței ecleziale: vestirea directă a Cuvântului, cateheza, liturgia și celelalte expresii ale vieții comunității creștine. Este important totuși de amintit că aceste modalități ar beneficia foarte mult de aportul comunicațiilor multimediale și al tehnicilor acestora. În orice caz, trebuie reafirmat că, de acum, fac parte din datoria evanghelizării gândirea și experimentarea noilor modalități de vestire și de mărturie, alături de integrarea formelor tradiționale, care să asume explicit nenumăratele posibilități oferite de mass-media, pentru a ajunge cu mai multă eficiență la oameni cu un limbaj care astăzi să fie mai bine înțeles.

386. Formarea unei mentalități de comunicare

Este necesar de recunoscut că tema mass-media și cea a educației pentru folosirea lor critică nu pare să fi intrat încă în activitatea pastorală normală a comunităților noastre. Dieceza de Iași trebuie, așadar, să depună orice efort posibil pentru asumarea unei mentalități de comunicare. Pentru a ajunge la acest scop, va trebui să favorizeze colaborări adecvate între diferitele ambiente pastorale, pentru ca în fiecare dintre acestea să fie prezentă o formare legată de comunicații; în particular, Dieceza trebuie să se preocupe de formarea utilizatorilor, a educatorilor și a lucrătorilor profesioniști și voluntari, implicând diferiți responsabili care pot contribui în mod util la această operă de formare.

387. Formarea utilizatorilor

Dieceza trebuie să decidă momente și locuri de formare pentru utilizatori, îndeosebi pentru cei care au responsabilități educative în ambientul pastoral. În fața mulțimii de solicitări care vin din partea mass-media, din cauza lipsei de instrumente tehnice și culturale de judecată, a lipsei unui discernământ necesar, ne putem simți pierduți, incapabili. De aici, exigența pentru comunitatea creștină de a se dota cu locuri și momente de aprofundare, ca să se ajungă la educarea cititorului, a ascultătorului, a telespectatorului...

388. Formarea educatorilor

§ 1. O atenție deosebită trebuie acordată formării acelor utilizatori care, în baza misiunii lor, sunt responsabili cu educarea altora, chiar și în relație cu lumea comunicațiilor sociale.

§ 2. Pentru a realiza aceasta, este nevoie:

a) să nu fie neglijată tema comunicațiilor sociale în școli pentru lucrători pastorali și în toate inițiativele de formare a educatorilor;

b) în formarea curriculară a viitorilor preoți, să nu lipsească abordarea științifică a problemei comunicațiilor și a folosirii adecvate a instrumentelor, așa cum este indicat în documentul Congregației pentru Educația Catolică (Orientări pentru formarea viitorilor preoți cu privire la instrumentele de comunicare socială; cf. CP 111). O atenție asemănătoare va fi menținută în programele de formare permanentă a clerului;

c) să se pregătească și să se solicite profesorilor, în special celor de religie, să aprofundeze educația pentru mass-media prin inițiative corespunzătoare, propuse de Dieceză. Aceștia, de fapt, lucrând pentru tineri și cu tinerii, au oportunitatea de a le oferi cunoașteri și criterii de judecată și pot aduce în școală atât stimulul pentru interesul față de lumea mass-media, cât și capacitatea de a interpreta în mod critic ceea ce reiese din aceste instrumente cu privire la Biserică și la problemele religioase.

389. Formarea lucrătorilor

§ 1. Catolicilor care se exprimă în mijloacele de comunicare socială și fac referire la comunitatea creștină, Dieceza trebuie să le ofere posibilitatea de formare etică și tehnico-profesională, care să dea consistență misiunii lor de evanghelizare și de mărturie prin mass-media. În acest mod, lucrătorii mass-media - care, de fapt, mai ales dacă sunt tineri, pot găsi în instrumentele diecezane un centru de formare în spiritul comunicării și al simțului critic, un exercițiu de dialog cu lumea și de activități expresive și creative - vor putea nu doar să fie de ajutor în cadrul instrumentelor diecezane de comunicare, ci vor deveni și animatori ai comunităților creștine în discernământ și în folosirea mass-media.

§ 2. În domeniul activității educative, creștinii laici trebuie să fie stimulați către o implicare serioasă în a aduce cultura și mărturia lor în interiorul instrumentelor de comunicare socială care nu depind de organizarea eclezială, contribuind în particular la dezvoltarea unei comunicări corecte, orientate spre adevăr, mai puțin spectaculoasă, mai atentă față de oameni și într-o măsură mai mare capabilă de a construi raporturi umane, fraterne și pacifice.

390. Instrumentele de comunicare ale Diecezei

§ 1. Biserica locală își propune obiectivul de a fi prezentă în cadrul propriului țesut social și cultural, pentru a interacționa cu acesta într-un context de adevăr și de reguli, pentru binele persoanei și al comunității, într-un dialog deschis cu culturile și persoanele din timpul nostru. Aceasta poate avea loc, în special, prin mijloacele de comunicare socială pe care le promovează Dieceza.

§ 2. Este nevoie să se analizeze în mod senin și profund punctele de forță și de slăbiciune care se manifestă în instrumentele diecezane, în relație cu slujirea lor de evanghelizare, operând apoi alegeri.

§ 3. O considerație mai adecvată trebuie să fie rezervată și difuzării, corectând fenomene ca, de exemplu, lipsa de organizare, la diferite niveluri, a librăriilor, videotecilor, bibliotecilor, a prezentării revistelor și a cărților, a distribuirii lor și a altor inițiative asemănătoare.

391. Dialogul cu lumea mass-media prezentă în teritoriu

§ 1. Multe sunt instrumentele de comunicare socială prezente pe teritoriul Diecezei. Unele dintre ele sunt expresia directă a implicării lumii creștine (ortodoxe, protestante); în cea mai mare parte, sunt de inspirație "laică", în mod normal, deschise către dialogul cu Biserica noastră.

§ 2. Cu instrumentele din zona "creștină" trebuie să se realizeze contacte de colaborare și, unde este posibil, de lucrare împreună, astfel încât, cu deplinul respect al autonomiei reciproce, să se faciliteze atingerea obiectivelor comune.

§ 3. Cu instrumentele din zona "laică" este necesar să se aprofundeze colaborarea. În special, în relație cu aceste instrumente, pare necesar să se acționeze în două direcții principale:

a) valorificarea mai bună a prezenței catolicilor care lucrează deja în presă, în radio, în televiziune, și promovarea, eventual, a unor forme noi de prezență acolo unde este util și necesar. Prezența și acțiunea unor astfel de lucrători, când acționează cu inteligență și cu prudență, dar și cu claritate necesară și cu hotărâre, reprezintă un prețios ferment în cadrul lumii mass-media; aportul lor de experiență și de profesionalitate poate să fie de mare importanță pentru maturizarea unei conștiințe mai concentrate în materie de comunicații sociale și pentru activitatea de formare a comunităților creștine;

b) dezvoltarea și consolidarea dialogului cu lumea mass-media. Între Biserica locală și mijloacele "externe" trebuie să se instaureze un raport de încredere, stimă, disponibilitate, deschidere reciprocă. Biserica locală nu se teme să învețe de la lucrătorii mass-media, pentru a fi mai transparentă și mai expertă. Un dialog sincer va putea conduce și la recunoașterea necesității unei discipline deontologice, în relație cu informarea obiectivă, și nu instrumentală, despre tot ceea ce Biserica este și face în regiunea noastră și în țara noastră.

III. STRUCTURI DIECEZANE

392. Structura diecezană actuală

§ 1. De la 1 mai 2005, în urma Sinodului, Dieceza a început să revizuiască și să-și organizeze resursele. Urmând documentele Sfântului Scaun (cf. Communio et progressio, 168, 170-171), s-a înființat Oficiul pentru comunicații sociale (cu posibilitatea de a se structura pe secțiuni), al cărui responsabil este și purtător de cuvânt (CP 174-175).

§ 2. Oficiul pentru comunicații sociale are actualmente următoarele misiuni:

a) să ajute la conștientizarea importanței comunicării în activitatea pastorală;

b) să se îngrijească de răspândirea și cunoașterea diferitelor programe pastorale;

c) să coordoneze și să ofere linii de orientare instrumentelor de comunicare socială ale Diecezei;

d) să promoveze inițiative pentru formarea preoților, a persoanelor consacrate și a laicilor, lucrători și utilizatori, în domeniul comunicațiilor;

e) să aibă grijă de raporturile Diecezei și a organismelor sale cu mass-media;

f) să promoveze și să coordoneze documentația și cercetarea în materie de comunicații sociale;

g) să ofere susținere organismelor din secțiunea pentru evanghelizare, liturgie și pastorație pentru studierea metodelor adecvate de evanghelizare, pentru ca tot ansamblul comunicării sociale, în toate expresiile sale, să fie pus în slujba Evangheliei;

h) să determine liniile de orientare și coordonare a tuturor publicațiilor și inițiativelor editoriale;

i) să aibă grijă de editarea publicațiilor periodice ale Diecezei și a articolelor pentru diferite publicații bisericești sau laice;

j) să fixeze liniile de orientare și coordonare a formelor de prezență prin rețeaua electronică (Internet) a Diecezei și a expresiilor sale;

k) să coordoneze transmisiile radiofonice și televizate cu ocazia diferitelor sărbători și evenimente diecezane;

l) să ofere evaluări critice și pastorale cu privire la filme și spectacole, cu scopul de a le folosi bine;

m) să pregătească în Dieceză celebrarea Zilei Mondiale a Comunicațiilor Sociale (CP 167) și alte activități de sensibilizare;

n) să mențină în mod responsabil, la nivel diecezan, legătura cu presa laică, radioul, televiziunea, atât pentru comunicări, cât și pentru inițiative privind contactele și raporturile cu lucrătorii în sectorul comunicațiilor sociale;

o) să ofere organismelor diecezane o dare de seamă a articolelor care privesc Biserica și alte domenii de informare;

p) să țină legătura cu radioul și televiziunea publică, în vederea unei corecte programări a emisiunilor;

r) să stabilească raporturi organizate cu oficiile regionale și naționale corespunzătoare.

393. Organizarea structurii existente

§ 1. Obiectivul prioritar în viitorul apropiat va trebui să fie acela al unei organizări globale a structurii și a inițiativelor existente, pentru a le face mai adecvate funcțiilor acestora și colaborărilor indispensabile.

§ 2. Criteriile și finalitățile principale ale procesului de organizare vor fi acelea ale integrării, coordonării, lucrării împreună, într-o panoramă diecezană, care vede implicarea unei multitudini de resurse, instrumente, persoane.

§ 3. Munca de coordonare va fi asigurată de Oficiul pentru comunicații sociale, care va valorifica potențialitățile existente și va crea comisii pentru diferite domenii de competență în domeniul comunicațiilor sociale, astfel încât să se asigure o mai bună funcționalitate și o eficiență mai sigură.

§ 4. Se va numi o comisie de cenzori pentru examinarea scrierilor cu caracter religios (CDC, can. 830,1).

394. Instrumente pentru formare și animare

§ 1. Instrumentele fundamentale la care trebuie să se refere comunitățile parohiale și decanale și fiecare creștin în parte își găsesc rădăcinile în programele pastorale diecezane dedicate "comunicațiilor". Fiecare inițiativă în acest sector, pentru a fi incisivă și eficientă, va avea nevoie de susținerea comunității a cărei expresie este.

§ 2. Pentru a garanta o atenție efectivă față de lumea comunicațiilor sociale, în fiecare decanat:

a) să se constituie un grup de persoane care să fie atente la posibilitățile de comunicare în teritoriul propriu și să propună inițiative pentru a face cunoscute activitățile din diferite parohii și despre realitățile ecleziale prezente;

b) să se desemneze un responsabil cu comunicațiile sociale, cu misiunea de coordonare, de difuzare, de animare în acest domeniu pastoral.

§ 3. În fiecare parohie, acolo unde este posibil, să se constituie un grup operativ de credincioși, implicați în slujba comunității parohiale în domeniul mass-media (legătura cu Oficiul pentru comunicații sociale, pregătirea și celebrarea Zilei Mondiale a Comunicațiilor Sociale, demersuri, acolo unde este posibil, de a transmite prin cablu sau prin radio Liturghii din biserica parohială sau pentru alocarea unor spații pentru informații religioase în mass-media laice, difuzarea presei catolice, a buletinului parohial, educația pentru folosirea critică a tv., cinema, teatru, scenete, afișiere, videoproiector, diafilme, filme religioase etc.). În cazul în care nu se poate organiza un grup operativ, animatorul în domeniul mass-media va fi parohul.