Tinerii şi copiii din Parohia Valea Mare au desfăşurat o acţiune de strângere de fonduri în perioada 26-27 decembrie 2008, pentru a veni în sprijinul copiilor săraci din Africa.
"Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă" (Mt 2,10-11).
Drumul magilor, intrarea în casa simplă a lui Isus, oferirea darurilor unui prunc plăpând, care nu arăta deloc a rege, ne învaţă şi pe noi astăzi că înţelepciunea presupune şi capacitatea de a face diferenţa dintre valoarea persoanei în sine şi a lucrurilor care o înconjoară. Sărăcia lui Isus, modul umil în care a venit în lume, ne îndreaptă privirea spre aceeaşi perspectivă. Isus în învăţătura sa nu a încetat să ne înveţe că orice om de pe pământ, oricât de sărac ar fi, este fratele său. Chiar mai mult, ne spune: "Orice aţi făcut unuia dintre aceştia mici, mie mi-aţi făcut". Astfel, Biserica a înţeles că primii spre care trebuie să-şi îndrepte privirea sunt cei săraci.
Din această perspectivă îndreptată spre cei mai săraci, care prin viaţa lor simplă oglindesc mai bine sărăcia evanghelică, un grup de 16 tineri şi 40 de copii din Valea Mare, în perioada 26-27 decembrie 2008 au colindat străzile satului pentru a strânge darul oamenilor pentru copiii săraci din Africa.
Totul a pornit de la o simplă idee, care nu ştiam dacă se va concretiza sau nu. Activităţile multe propuse pentru perioada Crăciunului, zilele de sărbătoare, care presupun bucuria de a sta mai mult în familie, şi frigul atât de pătrunzător care se anunţa ne-au cam pus pe gânduri. Ne-am dat seama că nimeni şi nimic nu ne obligau să facem acest gest, dar cu cât el devenea mai liber şi voluntar, cu atât se arăta mai frumos şi generos. Iniţiativa a aparţinut tinerilor şi copiilor din Acţiunea Catolică din Valea Mare, susţinuţi de preoţi şi comunitate. La sfintele Liturghii s-a subliniat faptul că orice donaţie este binevenită, indiferent de suma pe care ei doresc să o ofere.
Astfel, în dimineaţa zilei de 26 decembrie, după sfânta Liturghie de la ora 8.30, destinată copiilor, li s-a reamintit celor mici, dar şi credincioşilor prezenţi, că din puţinul lor pot oferi sprijin copiilor din Africa, asemenea magilor care i-au adus daruri pruncuşorului Isus, pentru ca ei să aibă parte de hrana zilnică şi de îngrijirea medicală necesară.
Timp de două zile, tinerii şi copiii, împărţiţi în patru grupe, au mers din casă în casă şi au cântat colinde, adunând ofertele binevoitorilor pentru copiii din misiuni care, datorită condiţiilor vitrege de viaţă şi datorită sărăciei, nu doar că nu se pot bucura de sărbătorile Crăciunului în acelaşi mod în care se bucură copiii din ţara noastră, dar nici măcar nu deţin cele necesar pentru viaţă. Mărturisesc că i-am admirat în primul rând pe tineri şi copii, mai ales pe cei mai mici dintre ei, că au avut curajul să îndure frigul acelor zile pentru a aduna un mic dar pentru Kenya; i-am admirat şi pe acei oamenii, mai tineri sau mai în vârstă, care au venit şi au adus la parohie oferta lor, cerându-şi iertare că nu au fost acasă atunci când copii au trecut pe la ei.
A fost pentru prima dată când s-a organizat o astfel de activitate şi recunoaştem că a fost o reuşită, nu atât din punct de vedere financiar, cât mai ales din perspectiva sensibilizării oamenilor faţă de nevoile celor care sunt mai departe de noi.
Suma adunată la final a fost de 3960 lei şi 70 euro, sumă care a fost încredinţată pr. Claudiu Iştoc, responsabilul Centrului Misionar Diecezan, care ne-a înştiinţat că banii vor fi folosiţi pentru susţinerea unei grădiniţe în misiuni. Centrul Misionar avea nevoie în această perioadă de 2000 euro, iar noi am putut, în mod providenţial, să contribuim la acest proiect.
Toţi suntem misionari prin botez, dar nu toţi suntem chemaţi să mergem în ţările de misiuni pentru a predica evanghelia. Toţi ascultăm de porunca iubirii faţă de aproapele, dar nu toţi ne permitem să mergem în Africa pentru a-i ajuta pe cei care sunt în nevoi. Singuri putem realiza foarte puţine, dar împreună, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, putem realiza foarte multe. Sperăm ca din puţinul nostru să putem oferi mereu şi altora, dând dovadă de credinţă adevărată. O credinţă care doreşte să aducă roade, roade în iubire, dând o mână de ajutor celor care sunt în lipsuri, suferinţă şi nevoi.
Am văzut steaua... cuprinşi de bucurie mare... căzând la pământ în faţa lui Isus, ne deschidem tezaurele noastre pentru a-i oferi pruncului divin, prin cei săraci, darurile noastre (cf. Mt 2,10-11).
Pr. Florin-Petru Sescu
