"Să ne aducem aminte cu recunoştinţă de trecut, să trăim cu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere spre viitor!", spunea papa Francisc. Cu inimile pline de recunoştinţă, ne-am adunat la Valea Mare (BC), pentru a-i aduce mulţumire bunului Dumnezeu pentru prezenţa sa în istoria noastră de Surori Franciscane Misionare de Assisi, de-a lungul celor 100 de ani de prezenţă pe pământul nostru românesc. Acest lucru l-am făcut printr-o celebrare euharistică, ultima din şirul celor trei celebrări din acest an centenar.
În această celebrare de la Valea Mare, duminică, 6 octombrie 2019, am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe păstorul Diecezei noastre de Iaşi, Preasfinţitul Iosif Păuleţ, care, prin cuvinte pline de viaţă, ne-a încurajat să înaintăm în largul viitorului cu speranţă şi dăruire. De asemeni, am fost însoţite de numeroşi preoţi, persoane consacrate din ţară şi de peste hotare (Italia, Croaţia, Zambia) şi de mulţi laici, care împreună i-am mulţumit Domnului pentru "lucrările sale minunate".
În cuvântul său de învăţătură, episcopul nostru ne-a îndemnat să reflectăm asupra credinţei şi încrederii noastre: "Credinţa este o aventură care îmbrăţişează, care cuprinde întreaga noastră viaţă". Credinţa "trebuie să cuprindă toată viaţa mea. De aceea să ne întrebăm: Cum este viaţa mea? Cum este comportarea mea în fiecare moment al vieţii? Acest lucru trebuie să se vadă în comportamentul nostru. Ce fel de credinţă avem? Faptele dovedesc credinţa noastră. Să intrăm în viaţa noastră şi să ne întrebăm dacă credem cu adevărat în Dumnezeu. Dacă «da», să descoperim motivaţiile: pentru ce cred eu în Dumnezeu? Dumnezeu are nevoie de noi, are nevoie de oameni maturi în credinţă, care ştiu ce înseamnă să crezi, care ştiu în ce să creadă, şi mai ales, ştiu în cine să creadă şi ştiu să dea mărturie cu viaţa lor despre credinţa lor".
Cum amintea şi sr. Bernaveta Ciobanu - superioara provincială - în mulţumirea ei, am ales să încheiem anul nostru centenar la Valea Mare, deşi pe aceste meleaguri suntem prezente doar din 1990, pentru că tocmai aici sămânţa carismei noastre, care părea la un moment dat că moare, ascunsă şi sufocată de întunericul comunismului, a reînceput să încolţească şi să aducă rod. Focarul cel mai fecund de noi vocaţii a fost "căsuţa" din Faraoani a sr. Veronica Antal şi a pr. Gheorghe Antal, unde surorile din clandestinitate se adunau pentru formare "noaptea , cu poarta încuiată şi cu perdelele trase". O adevărată punte de legătură între trecut şi prezentul de după dictatura comunistă, dar şi cu prezentul de astăzi, când provincia noastră se bucură de 93 de surori".
Cum să nu fim pline de recunoştinţă? Îi mulţumim Domnului pentru iubirea sa, pentru darul vocaţiei noastre, pentru fidelitatea fiecărei surori de-a lungul timpului, pentru surorile în vârstă, pentru surorile care, în clandestinitate, şi-au trăit cu curaj credinţa în Dumnezeu şi iubirea pentru Institutul nostru, surori care au sperat cu o speranţă de neclintit. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate surorile care, de-a lungul timpului, ne-au condus cu iubire. Îi mulţumim Domnului pentru toate surorile care, cu simplitate şi dăruire, arată tuturor cât de minunată este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, pentru fiecare în parte.
La sfârşitul sfintei Liturghii, un grup de copii din Parohia Valea Mare ne-au încântat cu cântecul lor, exprimându-şi astfel iubirea şi recunoştinţa pentru prezenţa şi munca surorilor în mijlocul lor.
Fii preamărit şi-ţi mulţumim, Doamne, pentru prezenţa ta! Fă ca această prezenţă să aducă rod în viaţa noastră, a institutului nostru şi în lumea întreagă!
O generaţie va povesti altei generaţii lucrările tale, Doamne!
Sr. Patricia Costache, SFMA
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 octombrie: Valea Mare: A treia celebrare în cadrul centenarului Surorilor Franciscane Misionare de Assisi
