În perioada 28 aprilie - 3 mai 2010, am avut ocazia să merg împreună cu familia într-un pelerinaj în Polonia organizat de Asociaţia Familiilor Catolice "Vladimir Ghika" din Bucureşti. Au fost două autocare cu peste 100 de participanţi şi 3 preoţi.
Sar peste detaliile tehnice ale acestui pelerinaj şi doresc să va spun că am plecat în acest pelerinaj având două devoţiuni în faţă: Rozariul şi Rozariul Divinei Milostiviri.
Cum pentru mine Rozariul Divinei Milostiviri nu reprezenta foarte mult, am avut surpriză plăcută în acest pelerinaj să descopăr frumuseţea ambelor devoţiuni.
Dacă despre Rozariul Divinei Milostiviri pot spune doar că vizită la sanctuarul Divinei Milostiviri mi-a schimbat profund impresia şi practică spirituală, în schimb pot spune că am re-descoperit Rozariul.
Dat fiind faptul că în ultimul timp am cam neglijat-o pe Maica Domnului în viaţă mea, în acest drum către Madona neagră de la Czestochowa am încercat să fac păşi cu mintea spre a înţelege mai bine Rozariul.
Astfel am citit scrisoarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea "Rosarium Virginis Mariae" din 2002 în care am găsit motivaţia pe care o dădea fostul suveran pontif de fericită amintire pentru ce să folosim această rugăciune.
De ce să ne rugăm Rozariul? Din nevoia unei reînnoiri spirituale a creştinismului autentic.
Pentru ce? Din două motive mari:
- pentru pace. Chiar dacă anul 2002 era aproape de atacurile teroriste din septembrie 2001, dar şi acum sunt multe pericole nu doar teroriste, ci în special la nivelul fiecărei persoane se dau lupte de tot felul.
- criză familiei. Valabilă şi atunci şi acum.
Vorbind despre modalitatea practicării aceşti rugăciuni, Ioan Paul al II-lea insistă pe arta rugăciunii. Nu doar o rostire mecanică cum se face în majoritatea bisericilor noastre, ci să facem loc momentelor de reflecţie, de contemplaţie, de meditare. Atât în biserici, cât şi acasă, în cameră noastră.
Fiind în pelerinaj la Wadowice, locul unde a fost botezat Ioan Paul al II-lea, m-am gândit ce har puternic a avut acest ultim papă şi curaj de a introduce misterele de lumina într-o devoţiune neschimbată de secole. Credeţi că i-a fost uşor? Şi cât de frumoase sunt aceste mistere de lumina... Aduc un plus evident de meditaţie asupra momentelor din viaţă lui Isus şi ne ajută să însufleţim această devoţiune care zic eu este într-o practică în scădere.
Mai mult, la sanctuarul Divinei Milostiviri am avut frumoasă surpriză să găsesc la vânzare rozarii colorate. Zece boabe de o culoare şi în total cinci culori vii: roşu, galben, verde, albastru şi bej. De fapt Rozariul ne îndreaptă spre lumina şi rugându-ne într-un mod colorat, viu, putem împreună cu Maica Domnului să aprofundăm misterele vieţii lui Isus şi dragostea lui pentru fiecare din noi.
Prin urmare, mi-am propus că în această luna mai să facem în fiecare zi împreună în familia mea în fiecare seară un Rozariu colorat. Rugăciune cu viaţă Duhului şi Lumina lui Isus. Nu vreţi să încercaţi acest Rozariu colorat în luna mai?
Familiile noastre merită această încercare.
Cornel Bărbuţ
