Sâmbătă, 5 martie 2016, la Casa "Gaudium et Spes" de la Traian (NT), a avut loc o întâlnire a văduvilor şi a văduvelor din mai multe parohii ale diecezei. Au fost prezente 45 de persoane.
Iniţiativa aparţine Oficiului pentru Familii din cadrul Diecezei de Iaşi şi este parte din pastoraţia familiei în ansamblul ei. De data aceasta accentul a căzut pe "familia rănită", încercată de decesul unuia dintre soţi.
Întâlnirea a debutat cu un moment de suflet care a avut-o ca protagonistă pe doamna Eugenia Dămătăr, colaboratoare la Oficiul pentru Familii, ca şi pe doamna psiholog Mihaela Gemine, specialist în psihologia familiei. Cele două au avut rolul de a "îndulci" starea de văduvie a participanţilor, prin motivaţii umane şi psihologice, reuşind ca într-un timp destul de scurt să facă să cadă orice barieră emoţională, aşa încât cei prezenţi să accepte cu bucurie starea în care, la acest moment, i-a chemat şi îi cheamă Dumnezeu. La rândul lor, unele din participante au pus câteva întrebări doamnei psiholog, întrebări care au vizat în mod special starea de viaţa la care, fără voinţa lor, au fost chemate.
Dintre aceste întrebări, câteva sunt demne de amintit:
- Faptul de a fi văduv sau văduvă trebuie înţeles ca o vină personală sau efectiv ca pe o realitate care nu depinde de noi?
- Cum am putea depăşi unele resentimente, unele momente din viaţa în doi în care am fost făcuţi, făcute să suferim şi care, cel puţin după moartea partenerului sau a partenerei de viaţă, ar trebui să ne facă să ne simţim liberi?
- Cum continuă un soţ sau o soţie decedată să trăiască într-o soţie sau un soţ viu?
- Cum se poate implica un soţ văduv, o soţie văduvă în viaţa socială a comunităţii sau a Bisericii, astfel încât să nu se considere "o victimă"?
- De ce este grea de înţeles realitatea "solitudinii" sau a "singurătăţii"?
A urmat apoi sfânta Liturghie, celebrată de către pr. Adrian Faraoanu, gazda întâlnirii, Liturghie în cadrul căreia, folosindu-se de lecturile sfinte, ne-a ajutat să înţelegem valoarea pe care fiecare dintre noi are în ochii lui Dumnezeu.
După prânz, s-a alăturat întâlnirii şi pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Familii şi promotorul acestei iniţiative. În cadrul unei întâlniri care a durat după părerea noastră circa 5 minute, în realitate a durat o oră, ne-a făcut să înţelegem cât de importantă este starea de văduvie pentru Biserică, cât de importante suntem pentru comunităţile din care provenim şi cât de multe avem de oferit, dacă nu ne închidem în noi şi dacă nu ne victimizăm cu soarta noastră.
La începutul Bisericii, spunea pr. Felician, văduvia era o comoară, văduvele autentice (cf. 1 Tim 5,1) erau demne de respect şi preţuite de către comunitatea creştină. Ne-a mai spus părintele: Să folosim "bagajul" de iubire pe care l-am experimentat de-a lungul anilor de căsnicie, să nu ne ruşinăm să continuă să iubim, aşa cum ne iubeşte Dumnezeu, să nu ne "băgăm" în casele şi familiile copiilor noştri, ci să facem să fie viaţă în jurul nostru, aşa cum a făcut şi Isus.
Întâlnirea cu văduvii şi văduvele, mult aşteptată, în sfârşit a avut loc. A fost un moment profund, unul pe care sperăm să-l mai repetăm cât de curând şi care ne determină să spunem din toată inima celor care l-au iniţiat şi susţinut, un mare şi sincer mulţumesc.
Pe episcopii noştri, pe preoţii şi credincioşii diecezei şi ai Bisericii întregi îi asigurăm de rugăciunea noastră, pentru că acum avem mai mult timp pentru ea...
Clara Sascău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 martie: Traian: Văduvii şi văduvele, o resursă inepuizabilă pentru Biserica locală
