În perioada 23-25 iunie 2011 se desfăşoară la Casa de Reculegere din Traian un Simpozion internaţional, la care participă inspectorii diecezani de religie şi reprezentanţi ai şcolilor catolice din România.
Simpozionul este organizat la iniţiativa Comitetului European pentru Învăţământul Catolic (CEEC), cu sediul în Bruxelles, în colaborare cu Secretariatul Naţional pentru Învăţământul Catolic din România (SNEC).
Tema simpozionului este: Misiunea orei de religie în formarea tinerilor, pentru o viaţă angajată în Biserică şi în societate.
Din partea CEEC participă d-l Etienne Verhack, secretar general, d-na Myriam Gesché, expert şi inspector în predarea religiei din Belgia în zona francofonă, şi d-l Pavils Jarans, expert în metodologia predării religiei, care propun şi temele simpozionului.
Simpozionul este coordonat de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, responsabil cu probleme de învăţământ în cadrul Conferinţei Episcopilor din România (CER).
Din partea Secretariatului Naţional pentru Învăţământul Catolic din România participă d-na prof. dr. Mioriţa Got, preşedintele SNEC.
Educaţia tinerilor a devenit astăzi o adevărată "slujire de încredere", a unei încrederi riscante. Biserica recunoaşte şi apreciază această "slujire de încredere". Şcolile trebuie să fie şi să rămână locuri de educaţie ale căror actori participă efectiv, fie că ştiu, fie că nu ştiu, la marea muncă de evanghelizare în societatea actuală. În această operă de educaţie, învăţământul catolic are responsabilitatea de a primi tineri asemănători tuturor tinerilor şi de a exersa faţă de ei o slujire vitală: a-i pune în contact de tradiţia creştină, cu prospeţimea Evangheliei, o prospeţime care garantează o formare integrală a lor.
Învăţământul religios din şcoală face obiectul unor dezbateri controversate. În ciuda unei largi susţineri de care beneficiază această disciplină, ea întâlneşte şi opozanţi. Acest lucru se explică prin raţiuni multiple: teama de îndoctrinare a elevilor, formarea lacunară a unui mare număr de profesori, punerea sub semnul întrebării a unor modele de învăţământ considerate ca fiind neadaptate nevoilor claselor devenite multiculturale şi plurireligioase etc. Aceste consideraţii repun în discuţie problema locului, a rolului, a metodologiei şi a finalităţilor formarii religioase din şcoală. De aceea participanţii la simpozion analizează diferitele contribuţii pe care învăţământul religios le poate aduce formării generale a elevului.
Conferenţierii din Belgia îşi propun să arate locul pe care formarea religioasă poate să-l aibă în curricula şcolară. Această disciplină se bucură de un potenţial remarcabil de a contribui la formarea umană, spirituală şi cetăţenească a tinerilor. Reflecţia participanţilor la acest simpozion este orientată spre identificarea şi articularea diferitele tipuri de argumentări care pledează în favoarea învăţământului religios.
Într-un prim moment al reflecţiei participanţilor la simpozion vor fi prezentate câteva dispoziţii ale Consiliului Europei, care precizează orientările pentru un învăţământ adaptat contextului şcolar. Apoi va fi ilustrat modul în care formare religioasă se înscrie în curriculele din unele ţări europene, în materie de predarea religiei în şcoală, pentru ca în cele din urmă să fie evocate principiile susţinute de Biserica Catolică care definesc rolul şi finalităţile formării religioase în şcoală. Această abordare încearcă să deschidă câteva perspective de viitor pentru învăţământul religiei ca o contribuţiei utilă pentru elev, pentru şcoală, pentru Biserică şi pentru ansamblul societăţii româneşti.
Ep. Aurel Percă
