La 22 august 2015, la ora 10.30, va începe ceremonia sfinţirii bisericii şi consacrării altarului bisericii "Ss. Apostoli Petru şi Paul" din Traian (NT), de către ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, însoţit de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, de alţi episcopi, preoţi şi credincioşi din Traian şi din alte părţi.
Comunitatea din Traian este relativ recentă. Face parte din comuna Săbăoani, judeţul Neamţ, de la care, de altfel, s-a şi desprins undeva spre finalul secolului al XIX-lea. Un document din cadrul Episcopiei de Iaşi pomeneşte de faptul că după Legea împroprietăririi din 1864, mai multe familii tinere s-au mutat de la Săbăoani pe marginea drumului principal (azi E 85) Bacău-Fălticeni.
În anul 1902, acelaşi document statistic al Episcopiei menţionează faptul că la Traian erau 42 de familii catolice cu un total de 172 de credincioşi, fiind filială a parohiei Săbăoani.
Prima biserică din satul Traian a fost construită între anii 1911-1920 sub călăuzirea mai întâi a pr. Graţian Carpati-Săsăreanu şi apoi a pr. Anton Bişoc, parohi de Săbăoani, pe locul unde este amplasată şi biserica actuală. Iniţial, lumea din sat donase, pentru construirea bisericii catolice, un teren la intersecţia cu drumul spre Tămăşeni, adică acolo unde s-a construit de fapt biserica ortodoxă existentă şi acum.
Locaţia actuală i se datorează lui Adam Andrei Eva, care a donat 2.000 mp şi a făcut astfel posibilă construirea primei biserici. Aceasta avea o dimensiunea 22 / 11 m, avea trei navate în stil romanic, cu clopotniţa la nord, nu exact deasupra absidei, ci un pic spre stânga bisericii. Pr. Anton Farţade, într-un document dactilografiat găsit în arhiva parohiei, spune că deja de la început s-au gândit că era posibil să fie necesară mărirea acestei biserici.
După cel de-al Doilea Război Mondial, urmare a unor crăpături datorate obuzelor căzute în zonă, s-a făcut intervenţie de reparaţii şi renovări. În anul 1968, Traianul devine parohie de sine stătătoare, primul paroh fiind pr. Eugen Blăjuţ, sr. Având, la acea dată, 220 de familii şi circa 800 de credincioşi. În 1974, al doilea paroh, pr. Anton Farţade face o renovare consistentă atât pe interior, cât şi pe exterior, cuprinzând şi acoperişul, pe care-l vopseşte.
Intuiţia iniţială referitoare la mărirea bisericii va prinde contur spre finalul anilor '80. De fapt, în 1988, când pr. paroh Ieronim Enăşoae demarează lucrările în acest sens. Primeşte aprobare sub forma "reparaţiilor capitale". Însă proiectul se va concretiza de fapt începând cu 1991 când acelaşi paroh întocmeşte, împreună cu arhitectul L. Belea şi ing. Baciu, proiectul de extindere şi consolidare a bisericii. Astfel ia naştere ceea ce se numeşte azi "a doua biserică" din Traian (Nt).
De fapt, aceasta păstrează pereţii laterali iniţiali, din cărămidă arsă, şi geamurile laterale, însă se măreşte atât la intrare, unde este construit turnul, cât şi în altar. Practic, biserica este mărită cu 12 m lungime, lăţimea rămânând aceeaşi, 11 m, fiind modificat total interiorul, ca şi înălţimea ei: astfel, astăzi biserica are o singură navată, este consolidată de stâlpi laterali din beton şi armătură de fier, care devin coloane portante, precum şi de grinzi din beton şi armătură. Acestei măriri i se datorează şi numele de "a doua biserică".
Lucrările au continuat şi cu pr. Solomon Petre. În ultimii doi ani, aceste lucrări s-au intensificat. Practic, biserica a fost renovată în totalitate, atât în interior, cât şi exterior. Biserica actuală, în stil romanic clasic, cu hramul "Ss. Petru şi Paul", are o lungime totală de 34 / 11 m, înălţimea interioară totală de 12 m, iar înălţimea la crucea de pe turnul bisericii, de 35 m.
Mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru darul de a avea un loc de întâlnire cu el, dar şi tuturor celor care s-au implicat, de-a lungul timpului, în lucrările efectuate la Biserică, împreună cu ÎPS Ioan Robu, fiu al satului, şi cu toţi credincioşii din Traian, vă invităm să participaţi, sâmbătă, 22 august, ora 10,30, la bucuria sfinţirii acestei biserici şi la consacrarea altarului pe care se va aduce jertfa sublimă de mulţumire, Euharistia, lui Dumnezeu, cel care, în templul său, vrea să fie mereu Emanuel, Dumnezeu cu noi.
Pr. Eduard Patraşcu, paroh
