Traian: A treia serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "Arta vindecării"
S-a încheiat cea de-a treia serie de exerciţii spirituale pentru preoţi, care s-a desfăşurat în perioada 5-9 octombrie 2020, având tema "Isus Cristos, vindecătorul", temă propusă de părintele predicator Daniel Iacobuţ. La aceste zile de reculegere organizate de Episcopia Romano-Catolică din Iaşi prin intermediul Oficiului pentru Cler au participat 21 de preoţi din parohiile şi oficiile Diecezei de Iaşi. Gazda ospitalieră şi primitoare a acestor exerciţii spirituale a fost Centrul de spiritualitate "Gaudium et spes" din Traian, judeţul Neamţ.
Luni, 5 octombrie, spre după-amiază, au început să sosească rând pe rând participanţii la aceste zile de reculegere, iar deschiderea oficială a avut loc la ora 19.00, cu recitarea Vesperelor în comun, în capelă. După ce preoţii şi-au refăcut forţele la cină, părintele Adrian Fărăoanu, gazda întâlnirii şi administratorul Centrului de spiritualitate, le-a urat bun venit tuturor. Părintele Daniel Iacobuţ i-a introdus apoi pe toţi participanţii în tema şi programul zilelor de reculegere. Programul fiecărei zile a cuprins în partea de dimineaţă Laudele şi prima meditaţie, iar la ora 12.00, Sfânta Liturghie; după-amiază, programul spiritual a continuat cu cea de-a doua meditaţie, adoraţia euharistică, Vespere şi consideraţia finală a zilei, în care fiecare participant a fost invitat să împărtăşească din trăirile personale.
Tema meditaţiilor propuse a pornit de la textul evanghelic din Marcu 5,21-43, în care sunt relatate vindecarea unei femei şi învierea fiicei lui Iair. Întrebarea introductivă a fost: "Oare noi nu avem nevoie să fim vindecaţi?" Dincolo de contextul actual al pandemiei, dincolo de necesitatea de a fi atent la sănătatea proprie, fiecare preot, ca fiecare om de altfel, are nevoie şi de momente în care să se îngrijească de propria sănătate sufletească, să-şi îngrijească propriile răni sufleteşti. Asemenea lui Iair şi a femeii din evanghelie, omul simte uneori falimentul încercărilor proprii de a se vindeca şi trebuie să apeleze la adevăratul vindecător care este Isus Cristos. Boala sufletească, asemenea bolii de care suferea femeia din evanghelie, ne aduce uneori în pragul de a pierde respectul de sine, cheful de viaţă şi uneori speranţa.
Pentru a fi vindecaţi, sublinia părintele predicator, fiecare om are nevoie să parcurgă cei trei paşi ai vindecării: 1. diagnoza; 2. vindecarea; 3. grija de după vindecare.
1. Diagnoza poate fi făcută doar prin analizarea simptomelor, care nu trebuie confundate cu boala însăşi. Ele sunt semnele vizibile ale unei afecţiuni de care cineva suferă. Părintele Daniel Iacobuţ a subliniat faptul că cele mai multe dintre simptomele sufleteşti sunt declanşate de fricile autodistructive: frica de a dezamăgi, frica de a pierde controlul, frica de a nu fi perfect, frica de a nu fi important, frica de suferinţă. El mai spunea că acolo unde frica se instalează, uşor-uşor se pierde cheful de viaţă şi iubirea se diminuează; iar frica creşte tot mai mult, cu cât omul este dispus să asculte cuvintele distructive ale Celui Rău. Cuvintele distructive, minciuna care a fost sădită până şi în inima primilor părinţi, aceea de a fi nemulţumiţi de ei înşişi şi, în consecinţă, de ceea ce a creat Dumnezeu, atinge şi inima omului de astăzi care cheltuieşte mult pentru a deveni altceva, se încredinţează în mâna altora pentru a fi vindecat sufleteşte, când, de fapt, ar trebui să-l întâlnească şi să-l atingă pe Isus Cristos.
2. Vindecarea vine din hotărârea de a-l întâlni pe Isus, de a-l atinge şi de a primi cuvintele bune, cuvintele de adevăr şi constructive ale Domnului. Uneori, asemenea femeii din evanghelie, şi preotul trebuie să treacă prin "mulţime" pentru a ajunge la Isus Cristos. Atingerea femeii este punctul central al evangheliei pentru că în acel moment se realizează întâlnirea directă dintre ea şi Isus. În momentul atingerii, Isus caută să o vadă, să-i vorbească. În faţa lui Isus, femeia se deschide, spune tot adevărul. Din acel moment harul se revarsă asupra ei şi ea este vindecată pe deplin.
3. Grija de după vindecare este drumul pe care omul trebuie să-l parcurgă mergând în pace, sau mai bine spus "spre pace". Omul trebuie să trăiască în acea pace care înseamnă bogăţia harului lui Dumnezeu, abundenţa vieţii şi îndepărtarea oricărei frici. Dacă boala distruge şi înseamnă pierdere de viaţă, sănătatea înseamnă o continuă creaţie şi o continuă plinătate de viaţă, iar acestea trebuie hrănite şi susţinute din atingerea şi prezenţa lui Isus Cristos.
În final, pentru că în drumul vieţii nu există sănătate garantată 100%, fiecare trebuie să parcurgă periodic cei trei paşi ai vindecării, căutându-l mereu pe Isus în mulţimea de oameni, lucruri şi activităţi care ne înconjoară.
Serile s-au încheiat de fiecare dată cu frumoasele împărtăşiri ale preoţilor care au vorbit despre experienţele personale în lumina meditaţiilor. La acestea s-au adăugat împărtăşiri legate de perioada dificilă de pandemie prin care lumea trece. Nu au lipsit mărturiile participanţilor cu privire la cuvintele alese pentru momentele hirotonirii, însemnătatea lor şi actualitatea acestora în viaţa lor, precum şi experienţele trăite în viaţa de preot.
Deşi de vârste diferite, din locuri diferite şi cu responsabilităţi diferite, atmosfera a fost una deschisă şi familiară. Toţi participanţii s-au implicat în buna desfăşurare a programului, făcând parcă să dispară orice diferenţe amintită mai sus. Repede şi pe nesimţite, zilele frumoase de reculegere au trecut şi parcă pe feţele tuturor s-a putut citi părerea de rău că aceste zile s-au încheiat.
Toţi s-au întors la activităţile obişnuite, purtând în sufletul lor recunoştinţă faţă de părintele Daniel Iacobuţ, pentru cuvintele frumoase şi faţă de părintele Adrian Fărăoanu împreună cu întreaga sa echipă implicată în găzduire.
Pr. Florin-Petru Sescu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5-9 octombrie: Traian: A treia serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "Arta vindecării"
