Torino: Hirotonirea a trei diaconi permanenţi români
Duminică, 19 noiembrie 2023, în Catedrala "Sfântul Ioan Botezătorul" din Torino, cinci candidaţi la diaconatul permanent, trei dintre ei români: Octavian Matei, Silviu Catana şi Iosif Mihăieş, au primit consacrarea prin impunerea mâinilor ÎPS Roberto Repole, arhiepiscop de Torino, împreună cu PS Petru Sescu, episcop auxiliar în Dieceza de Iaşi.
Diaconii - după cum a explicat atât de bine şi pr. Cristian Bîrnat pe postul de radio ERCIS FM în cadrul emisiunii "Dialoguri de suflet", marţi, 14 noiembrie, tema acesteia fiind "Diaconul, slujitor al Cuvântului, al liturgiei şi al carităţii" - sunt, după cum ilustrează constituţia "Lumen gentium" a Conciliului Vatican al II-lea, la numărul 29: "bărbaţi de vârstă matură chiar şi căsătoriţi, precum şi tineri potriviţi, pentru care, însă, legea celibatului trebuie să rămână intactă" asupra cărora "li se impun mâinile nu pentru preoţie, ci pentru slujire. De fapt, sprijiniţi de harul sacramental, în "diaconia" liturghiei, predicării şi carităţii slujesc poporului lui Dumnezeu, în comuniune cu episcopul şi prezbiteratul său".
Pregătirea pentru această importantă sărbătoare a început sâmbătă, 18 noiembrie, la Biserica "Madonna del Carmine", cu Veghea de rugăciune pentru vocaţii, când ne-am rugat împreună, chemaţi la reciprocitate, să fim un singur trup, ramuri ale aceleiaşi viţe de vie, Biserica, pentru binecuvântarea diaconilor permanenţi.
Liturghiile duminicale ale comunităţii, de la ora 9.00 şi ora 11.00, au continuat rugăciunea începută, împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, cu părintele Isidor Iacovici, coordonator naţional pentru pastoraţia românilor catolici de rit latin în Italia şi responsabil pentru preoţii români latini din diaspora, cât şi cu părintele Octavian Constantin Enache, care au binevoit să însoţească comunitatea din Torino.
Catedrala "Sfântul Ioan Botezătorul" este lăcaşul de cult unde se păstrează, încă din anul 1578, Giulgiul lui Isus. Edificiul auster, dar care emană o spiritualitate aparte, a găzduit mare parte a reprezentaţilor Diecezei de Torino care, împreună cu rudele, prietenii, conaţionalii viitorilor diaconi, au participat la hirotonirea acestora prin impunerea mâinilor arhiepiscopului Roberto Repole, concelebranţi fiind atât PS Petru Sescu, cât şi PS Alessandro Giraudo. Prezenţe semnificative au fost şi reprezentantul Consulatului General al României la Torino, dl Mihai Manolescu, părintele Paul Porcescu, de la Biserica Ortodoxă Română din Settimo Torinese, părintele Isidor Iacovici, părintele Octavian Constantin Enache, părintele Iosif Pătrăşcanu şi diaconii permanenţi "veterani": Francisc Benedic şi Eduard Măriuţ.
La începutul Sfintei Liturghii, diaconii au fost prezentaţi comunităţii, ca apoi, după proclamarea Evangheliei, să fie chemaţi, deoarece "s-au demonstrat demni pentru a deveni diaconi". Unul câte unul: Alessandro Cascio, Ivan Tamietti, Octavian Matei, Silviu Catana şi Iosif Mihăieş au răspuns: "Eccomi! Iată-mă!" (Is 6,8) acestei slujiri "cu adevărat diaconală, atât în viaţa liturgică şi pastorală, cât şi în lucrările sociale şi caritabile", întrucât "harurile care aparţin diaconilor sunt necesare vieţii Bisericii", după exemplul Sfintei Fecioare Maria care, la chemarea, anunţul arhanghelului Gabriel, a răspuns: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,35).
După proclamarea Evangheliei făcută de către pr. diacon Francisc Benedic, a urmat omilia ÎPS Roberto care a fost caracterizată de cuvintele: veghe, responsabilitate şi încredere. Vegherea în aşteptarea parusiei Domnului, o veghe nu inertă, ci atentă mai ales la lucrurile mici (un singur talant, de exemplu), o veghe din care este necesar să se nască o responsabilizare interioară prin conştientizarea faptului de a fi destinatari ai imensului dar al lui Dumnezeu (darul vieţii proprii, unice şi singulare) şi, de consecinţă, responsabilitatea faţă de ceea ce suntem şi am primit, însoţite zilnic de convingerea că Tatăl are încredere în noi şi ne încredinţează bunurile sale. Vom fi responsabili dacă vom răspunde cu frica faţă de încrederea sa, şi nu cu responsabilitatea. Iar diaconii, tocmai prin chemarea primită, au responsabilitatea de a transmite nu atât idei, ci mai cu seamă credinţa moştenită în sânul familiilor, crescută în mijlocul comunităţii, valorizând şi transmiţând fiecare talant primit, pentru a "molipsi" cât mai multe persoane, acceptând totodată riscul implicit al acestei responsabilităţi, pentru a putea transmite caritatea cu care Dumnezeu ne iubeşte: "Sper ca Domnul să ne îngăduie să găsim calea credinţei creative (pentru că o Biserică care nu riscă noi drumuri pentru a transmite altora talantul pe care l-a primit este o Biserică urâtă) şi să putem spune la sfârşitul vieţii noastre că am fost slujitori credincioşi şi folositori".
Au urmat diferitele pasaje ale celebrării: candidaţii şi-au exprimat public consensul de a fi consacraţi şi promisiunea de respect filial şi de ascultare; rugăciunea credincioşilor; Litania tuturor sfinţilor; rugăciunea dinainte de impunerea mâinilor care a fost rostită de către ÎPS Roberto cu un ton patern, de o căldură impresionantă; invocarea Duhului Sfânt şi impunerea mâinilor într-o linişte impunătoare; primirea veşmintelor diaconale în timp ce comunitatea îl binecuvânta şi îl lăuda pe Dumnezeu; încredinţarea Sfintelor Evanghelii urmat de momentul în care noii-diaconi au fost primiţi în marea familie a Diecezei din Torino prin îmbrăţişarea şi sărutul oferit fiecărui prezbiter prezent.
O altă mare bucurie şi mândrie a românilor catolici stabiliţi la Torino, prezenţi în număr semnificativ la această celebrare împreună cu părintele capelan Iulian Herciu, a fost interpretarea în limba română a unei strofe din psalm şi a cântecului "Veniţi la mine toţi cei osteniţi" la Sfânta Împărtăşanie. A fost o ocazie deosebită de a face cunoscut corul comunităţii noastre întregii dieceze: Simona, Loredana, Lidia, Mihaela, Vica, Bernadeta, Cristina, Ionel, Flavian, Egidiu, Cristian, Sergiu reuşesc să ducă mai departe cu bucurie şi înflăcărare ceea ce Octavian Matei a sădit de-a lungul timpului în inimile lor: dragostea pentru muzică, pentru cântecele "susurate" în dulcea noastră limbă românească, dar şi acceptarea tuturor sacrificiilor pe care acest parcurs le cere.
Slujirea diaconală pe care conaţionalii noştri au ales să o îmbrăţişeze devine mai marcată şi semnificativă în cea de-a şaptea Zi Mondială a Săracilor, chiar prin invitaţia Sfântului Părinte Papa Francisc: "Să ne gândim atunci la multele sărăcii materiale, la sărăcia culturală, la sărăcia spirituală ale lumii noastre; să ne gândim la vieţile rănite care locuiesc în oraşele noastre, la săracii deveniţi invizibili, al căror strigăt de durere este înăbuşit de indiferenţa generală a unei societăţi ocupate şi distrase", chemaţi fiind să pună în practică ceea ce cuvântul diacon (ce provine din grecescul "diaconia"), folosit cam de o sută de ori în Noul Testament, transmite prin însuşi sensul său: acela de a fi ministru şi slujitor.
Sincere felicitări!
Tatiana Ghiurca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19 noiembrie: Torino: Hirotonirea a trei diaconi permanenţi români. Foto: Mihai Bursuc
