Cea de-a opta întâlnire anuală a preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din Europa de Sud-Est, la care a participat şi arhiep. Ioan Robu, s-a desfăşurat între 28 februarie şi 2 martie 2008 la Sofia, în Bulgaria, şi a avut ca temă "Pregătirea logodnicilor şi însoţirea spirituală a soţilor". Problematica principală despre care s-a vorbit a fost constituită de căsătoriile mixte.
Când familia cade în certurile ecumenice
Sunt în creştere, reprezintă desigur o oportunitate pentru dialogul ecumenic şi interreligios, dar adesea sunt şi la baza unor situaţii de dificultate gravă, mai ales când trebuie decis cu privire la educaţia religioasă a copiilor sau când perechea trebuie să înfrunte o criză gravă. Este vorba de căsătoriile mixte, adică acelea încheiată între un credincios catolic şi un botezat necatolic, şi de căsătoriile cu disparitate de cult, adică între un catolic şi un nebotezat. O realitate care nu mai este rară în Europa de Sud-Est, dar care se răspândeşte în toată Europa mai ales prin fenomenul migrator. Problematica, având multe şi complexe implicaţii pastorale a fost în centrul celei de-a opta întâlniri anuale, desfăşurată la Sofia, prin iniţiativa Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).
Au fost reprezentate şapte conferinţe episcopale: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Grecia, România, Conferinţa Episcopală Internaţională "Sfinţii Ciril şi Metodiu" - Serbia, Muntenegru, Macedonia şi Kosovo - şi Turcia. Comunicatul final, aprobat de episcopi şi difuzat la terminarea lucrărilor, porneşte de la recunoaşterea oportunităţii şi a riscurilor. În timp ce a fost anunţată realizarea unui ghid cu orientările de fond - la nivel eclezial, juridic şi pastoral - pentru a ajuta perechile şi lucrătorii pastorali. Textul, conform previziunilor, va fi aprobat în următoarea sesiune de lucrări, care va avea loc în Turcia între 3-8 martie 2009.
Familia se confirmă, aşadar, o prioritate pastorală pentru episcopii europeni. Argumentul întâlnirii de la Sofia - ale cărei lucrări au fost moderate de card. Vinko Puljic, arhiepiscop de Sarajevo, şi de Mons. Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti - continuă, de fapt, reflecţia începută anul trecut la Oradea, în România, despre căsătoriile mixte şi familie în Europa. Căsătoriile mixte sunt majoritatea pentru catolicii din Europa de Sud-Est, însă numărul lor creşte un pic peste tot. Situaţii care - afirmă episcopii - "sunt o şansă deosebită pentru dialogul ecumenic şi interreligios, dar şi un loc unde apar probleme care trebuie înfruntate cu seriozitate". De fapt, pentru căsătoriile dintre catolici, ortodocşi şi protestanţi există ce-i drept baza comună a botezului, "dar lipseşte aceeaşi viziune teologică în privinţa sacramentalităţii Căsătoriei". Pentru căsătoriile dintre catolici şi necreştini, în special musulmani, există apoi "riscurile pierderii credinţei pentru partea creştină, al intrării în indiferentismul religios, al despărţirilor, al dependenţei de familii, al impunerilor care cad adesea asupra femeii, al izolării de propriul grup etnic, al pierderii identităţi şi al dezorientării pentru educaţia copiilor".
Răspunsul găsit, păstrând experienţele existente în fiecare ţară, trece printr-o pregătire corespunzătoare a logodnicilor. Însă "faptul decisiv" este "însoţirea soţilor", adică necesitatea de a redescoperi drumuri de formare şi cateheze care să urmeze după momentul căsătoriei.
"Trebuie să constituim nuclee familiare care să fie la rândul lor evanghelizatoare" - explică Mons. Aldo Giordano, secretar general al CCEE - subliniind importanţa de "a crea reţele între familii", ajutându-le cu "preoţi pregătiţi în pastoraţia familială". Apoi este necesar, conform Mons. Giordano, "să se dea spaţiu acelor mişcări şi noilor comunităţi care între carismele lor au aceea de a aduna familiile".
Arhiepiscopul grec Nikólas Printesis, în intervenţia sa, a scos în evidenţă importanţa pentru logodnici de a redescoperi sacramentele Spovezii, Euharistiei şi Căsătoriei şi a legăturii indisolubile dintre ele. Însă şi această redescoperire este complicată de neînţelegerile ecumenice. Adică se riscă să se împovăreze soţii cu poveri care se nasc din întârzierile în drumul de reconciliere dintre creştini.
Unul din nodurile principale în raporturile cu ortodoxia - a subliniat profesorul Miron Sikiric din Bosnia şi Herţegovina - este cel al concepţiei diferite a indisolubilităţii, a divorţului şi a recăsătoririi. O diversitate care uneori creează probleme grave, ca în cazurile în care un ortodox divorţat cere căsătoria catolică. De asemenea, o problemă "dificilă" şi "delicată" este pusă de educaţia religioasă a copiilor. O chestiune care în realitate - aşa cum se întâmplă frecvent în România - îi duce pe părinţi la compromisuri. Aşa de exemplu, în multe cazuri primul copil este botezat într-o biserică catolică şi al doilea în cea ortodoxă, sau invers. Pentru aceasta - afirmă episcopii "este de dorit ca logodnicii să ia cu privire la această temă o decizie comună înainte de căsătorie".
Realitatea căsătoriilor mixte este, aşadar, o provocare ce trebuie luată în considerare cu mare seriozitate. Şi pregătirea logodnicilor precum şi îngrijirea pastorală a soţilor, conform preşedinţilor conferinţelor episcopale, sunt răspunsurile cele mai serioase la probleme aşa de delicate şi complexe. "Faptul că în ţările din Europa de Sud-Est, Biserica Catolică trăieşte în diaspora şi că în majoritatea cazurilor sunt moştenitori ai unei dominări comuniste care a încercat să dezrădăcineze religia - se citeşte în comunicatul final al lucrărilor - explică de ce pastoraţia familială este încă "tânără" şi de ce interesul nu este atât faţă de marile structuri sau proiecte, ci pentru căutarea de drumuri care pot fi parcurse şi autentice. Pentru aceste teme ţările din Europa de Sud-Est pot deveni un laborator deosebit de semnificativ şi pentru toate celelalte Biserici de pe continent"
Fabrizio Contessa
(L'Osservatore Romano, 6 martie 2008)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
