Sarajevo: "Pentru o Europă fraternă"

După Malta şi Iaşi, în perioada 3-7 septembrie a avut loc la Sarajevo Cea de-a III-a Întâlnire Europeană Mediteraneană sub coordonarea FIAC-ului cu tema: "Pentru o Europă fraternă. Contribuţia Acţiunii Catolice". Din România a participat o delegaţie de 11 persoane. Dieceza de Iaşi a fost reprezentată de pr. Cornel Cadar, Florean Dragoş şi Anca Lucaci.

* * *

Comunicatul final

În perioada 3-7 septembrie 2003, s-a desfăşurat, în oraşul Sarajevo (capitala Bosniei-Herţegovina), Cea de-a III-a Întâlnire Europeană-Mediteraneană a FIAC-IFCA (Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice) pe tema: "Pentru o Europă fraternă".

Momentul de deschidere a fost prezidat de cardinalul arhiepiscop de Vrhbosna-Sarajevo, Eminenţa sa Vinko Puljic, participanţii fiind salutaţi şi de Excelenţa sa Mons. Francesco Lambiasi, asistent general al Acţiunii Catolice Italiene şi asistent ecleziastic al FIAC, precum şi de Beatriz Buzzetti Thomson, coordonatoare a secretariatului FIAC.

Ne-au însoţit în această întâlnire episcopul auxiliar de Vrhbosna-Sarajevo, Excelenţa sa Mons. Pero Sudar, episcopul de Banja Luka şi preşedintele Conferinţei Episcopale din Bosnia-Herţegovina, Excelenţa sa Mons. Franjo Komarica, precum şi episcopul de Ciudad, Rodrigo, episcopul asistent al AC din Spania, Excelenţa sa Mons. Atilano Rodriguez.

Au participat reprezentanţi şi responsabili din Acţiunea Catolică din 11 ţări: Bosnia-Herţegovina, Italia, Malta, Republica Moldova, Israel, România, Croaţia, Ungaria, Austria, Argentina şi Spania.

În acest oraş, simbol al păcii pe care toţi o iubim, mai concret în Seminarul din Sarajevo, unde s-au ţinut conferinţele şi sesiunile de lucru, l-am invocat pe Domnul păcii, pentru ca, prin acţiunea Duhului său, să lumineze drumul nostru pe care îl construim: o Europă a păcii, o Europă unde să domnească dreptatea, o Europă unde să locuiască fraternitatea.

Mons. Komarica, Mons. Sudar, Mons. Majik, parohul de Mostar, ne-au făcut o descriere completă a situaţiei din ţară, care ne-a permis să constatăm realitatea foarte dificilă şi complexă în care trăieşte poporul şi Biserica Catolică. Acest fapt a reliefat şi mai mult importanţa acestei întâlniri internaţionale pentru a ne sensibiliza şi mai mult spre o Europă deschisă şi primitoare, spre o Europă solidară. În după-amiaza zilei de 4 septembrie, Ilaria Vellani şi Alexandru Cistelecan, reprezentanţi ai AC din Italia şi din România, în intervenţiile lor au vorbit despre "problemele care ne unesc", aducând elemente de discernământ, în analizele lor asupra realităţii, precum şi teme de discuţie asupra cărora s-a dialogat în plen. În linii mari au fost semnalate: credinţa, cultura, istoria, speranţa, globalizarea, ecumenismul, imigrarea şi noua evanghelizare. A fost pusă în evidenţă, ca element pozitiv, globalizarea solidarităţii, ştiind că, în această construcţie a unei Europe fraterne, speranţa nu trebuie să lipsească în viaţa noastră, împreună cu o mărturie adevărată care să exprime iubirea lui Dumnezeu care este viu în inimile noastre. Aceasta este o provocare în care nu lipseşte durerea, efortul, sacrificiul. O provocare care priveşte spre Cristos cel viu: ieri, azi şi întotdeauna.

Vineri, 5 septembrie, părintele benedictin francez Ghislain Lafont a ţinut o conferinţă cu titlul "Viitorul este în rădăcinile noastre: noutatea evangheliei în Europa celui de-al treilea mileniu". Bazându-se pe documentele Conciliului Vatican II şi pe recentul document "Ecclesia in Europa", a subliniat atitudini importante faţă de noutatea pe care o presupune construirea acestui continent: reconcilierea, dialogul şi "fericirile". Ne-a invitat să trăim spiritualitatea fondată pe sacramente şi pe familiaritatea cu Cuvântul întrupat. Trăirea sacramentelor şi punerea în practică a cuvântului ne ajută să depăşim temerile, diversităţile, tot ceea ce ne separă şi care, în acelaşi timp, ne permite să deschidem drumuri noi de întâlnire, precum iertarea şi blândeţea, ascultarea şi înţelegerea. Toate acestea au nevoie de o puternică încărcătură de renunţare, care constă în ieşirea din sine pentru a te dărui altora. În final a adresat o chemare la răbdare ca o atitudine de bază în acest proces şi la exerciţiul concret, cotidian, personal şi comunitar al iubirii. Exerciţiu care va fi posibil numai dacă transformăm evanghelia în vestea cea bună pentru toţi.

Sâmbătă, 6 septembrie, a fost o zi dedicată mai concret Acţiunii Catolice. Plecând de la invitaţia pe care ne-o face Sanctitatea sa Ioan Paul al II-lea, "Duc in altum!", au fost o serie de intervenţii care au fost pregătite de grupurile de studiu:

• Mons. Atilano Rodriguez, vorbind despre experienţa AC din Spania, a tratat tema "De ce Biserica are nevoie de AC". Să spunem pe scurt pentru că îşi asumă acelaşi scop ca acela al Bisericii, care este evanghelizarea. Pentru ca această evanghelizare să dea roade în Europa de astăzi, AC are nevoie de două baze fundamentale: spiritualitatea şi formarea, împreună cu o apropiere şi mai mare faţă de membrii săi, din partea episcopilor şi a preoţilor.

• Beatriz Buzzetti a vorbit despre "Trăsăturile chipului AC conciliare pentru cel de-al treilea mileniu". Pornind de la esenţa faptului de a fi cu toţii botezaţi, precum şi de la cele patru note cu care Conciliul Vatican II o defineşte, a subliniat că această AC trebuie să ajungă în toate locurile şi mediile de viaţă cu un stil formativ propriu, aşa cum spune documentul Christifideles laici: comuniune, sinteză între credinţă şi viaţă, doctrina socială a Bisericii şi spiritualitatea întrupată.

• Beatriz Pasqual, de la ACE, a prezentat AC ca pe o şcoală de formare a laicilor, seminar de sfinţenie, considerând formarea ca un proces integral al vieţii înseşi.

• Maria Giovanna Ruggieri, de la ACI, a tratat tema raportului dintre parohie şi AC, subliniind contribuţia acestei asociaţii laice pentru a face din parohie o adevărată comunitate misionară, deschisă mereu către noi provocări.

• Oana Tuduce, de la AC din România, ne-a arătat complexitatea religioasă şi culturală a ţării sale. A pus în evidenţă cât de indispensabilă este tema organizării AC la nivel naţional, precum şi tema emigrării tinerilor români în alte ţări.

S-a discutat în grupuri de studiu din care au reieşit următoarele concluzii.

• Cu privire la formare:

  • să unească viaţa şi credinţa, să fie integrală şi să-l aibă pe Cristos ca şi centru al existenţei sale;

  • are nevoie de animatori pregătiţi pentru a acompania procesele din diferitele etape ale vârstei: copii, tineri, adulţi.

• Cu privire la parohie:

  • loc de bază al vieţii comunitare a AC, care trebuie să-şi recupereze acea imagine frumoasă a fericitului Ioan al XXIII-lea, care a definit-o "fântâna satului";

  • trebuie să fie misionară şi deschisă către necesităţile persoanelor din teritoriu.

• Cu privire la tineri:

  • persoane au dreptul şi datoria de a fi protagonişti ai istoriei lor în acţiuni şi decizii;

  • trebuie să fie consideraţi la timpul prezent;

  • au nevoie de persoane care să le însoţească şi să le susţină în procesul vieţii.

Din cadrul grupurilor de studiu ale acestor trei aspecte s-au făcut următoarele propuneri către FIAC:

• Cu privire la formare:

  • elaborarea unui document inventar la sediul FIAC cu toate materialele pe care le are fiecare ţară pentru partea de formare. Fiecare ţară şi-a asumat sarcina de a trimite aceste materiale;

  • redactarea unui material ghid pentru orientarea animatorilor de grupuri;

  • realizarea unei întâlniri europene despre ecumenism.

• Cu privire la parohie:

  • realizarea unei meditaţii pe tema laicatului;

  • contacte şi schimburi între ţări;

  • înfiinţarea departamentului pentru tineri din cadrul FIAC.

FIAC este un loc de întâlnire şi solidaritate. În aceste zile am văzut cu toţii, ca pe o bogăţie, tot ceea ce s-a adus din Est şi din Vest. Şi FIAC ne îndeamnă să ne simţim popor al lui Dumnezeu şi să fim membri activi ai Bisericii. Cu dorinţa ca AC să contribuie la a face în aşa fel încât laicul să trăiască vocaţia, să sperăm să ne regăsim anul viitor la Roma, la Congresul Internaţional al AC.