Isus este cel care ne spune: "Unde doi sau trei se adună în numele meu sunt prezent şi eu în mijlocul lor". Înflăcărate de aceste cuvinte, tinerele din casa Surorilor Sfintei Doroteea ale Sfintelor Inimi din Roman au participat pe parcursul lunilor octombrie 2010 - aprilie 2011 la trei zile de reculegere.
Motto-ul acestor întâlniri: "Rămâneţi tari în credinţă" (1Cor 13,16) a avut drept scop evidenţierea rolului credinţei în societate şi a reprezentat în acelaşi timp o provocare pentru cei prezenţi. Tinerele au meditat asupra acestui fapt şi au încercat să facă puţină ordine în gânduri, dar şi în suflet, sub atenta îndrumare a pr. Marius Sabău, vicar al Parohiei Romano-catolice din Oţeleni.
Mai întâi a fost reliefat faptul că alegerea de a crede în Cristos şi de a-l urma nu este una uşoară, însă aceasta face ca oamenii să vină în sprijinul comunităţii creştine, dar mai ales în beneficiul personal. Mesajul transmis de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului din acest an îi încurajează pe aceştia, ba mai mult, arată că Biserica are nevoie de ei, de spiritul lor creativ, de entuziasmul şi jovialitatea lor.
Ideea care a marcat tema celei de-a doua întâlniri a fost aceea că virtutea credinţei trebuie să aibă o temelie solidă. Raportul intim între om şi Dumnezeu, bazat pe iubire, încredere, rugăciune personală poate constitui acest fundament, fără de care credinţa s-ar putea risipi datorită unor glasuri care îndeamnă oamenii spre căi ce par a fi mai uşoare.
În cea de-a treia zi de reculegere accentul a fost pus pe maturitatea în credinţă şi pe modul în care fiecare persoană înţelege această virtute. Astfel credinţa a fost percepută ca dar al lui Dumnezeu, ca o legătură profundă între om şi divinitate, dar şi ca o revoluţie în sufletul celui care descoperă bunătatea Tatălui ceresc. Un alt aspect important care a fost atins a fost modul în care virtutea credinţei poate fi trăită în viaţa de zi cu zi. Un exemplu elocvent este cel al fericitei Chiara Lucia care a reuşit să cultive iubirea şi credinţa până în ultimele clipe ale existenţei sale. La sfârşitul fiecărei zile s-a celebrat sfânta Liturghie drept mulţumire lui Dumnezeu pentru prezenţa sa între oameni şi pentru ca fiecare să îşi poată trăi cu adevărat viaţa de creştin.
Surorile Sfintei Doroteea, Roman
