Roma: Invitaţie la o viaţă frumoasă. Liturghie prezidată de PS Iosif Csaba Pál
Parohia San Vitale a comunităţii românilor catolici din Roma a avut onoarea de a-l avea în mijlocul său în cadrul Sfintei Liturghii solemne duminicale de la ora 16.00, din data de 15 ianuarie 2023, pe PS Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timişoara şi preşedintele Comisiei pentru Familie din cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România.
Salutul de bun venit adresat de către părintele paroh Isidor Iacovici, preoţilor cu diferite atribuţii pe lângă Statul Vatican, studenţilor preoţi prezenţi, comunităţii parohiale a manifestat bucuria deosebită a comunităţii de aici din Roma de a-l putea aştepta mereu pe păstorul comunităţii romano-catolice din Timişoara în spiritul unei case de rugăciune fraterne şi unită în credinţă.
Sfânta Euharistie şi comunitatea preoţilor exprimă invitaţia deschisă a comunităţii parohiale a românilor catolici din Roma, de a-i primi cu bucurie pe toţi episcopii care calcă pragul Cetăţii Eterne, Roma. Părintele episcop şi-a exprimat doar cuvinte de laudă pentru darul frumos al lui Dumnezeu pentru preoţii prezenţi, dar şi pentru operele frumoase ale comunităţii române înfăptuite pe malul râului Tibru şi nu numai, opere pe care Excelenţa Sa le citise şi le auzise din mass-media despre această comunitate înfloritoare.
Invitaţia lui Dumnezeu este mereu actuală pentru fiecare dintre noi, cei prezenţi în credinţă la Sfânta Liturghie. Pentru că "Dumnezeu poate să ne ierte şi ne dă şansa de a duce o viaţă frumoasă! Ne invită chiar la aceasta, şi l-a costat foarte mult această prietenie... El este Mielul lui Dumnezeu, care s-a sacrificat pentru păcatele noastre şi pentru aceasta, mai mult, îmi trezeşte recunoştinţa faţă de el. Asta te rog, Isuse, pentru mine, ca să am o viaţă frumoasă, o viaţă plină de sens şi să am posibilitatea să reîncep, ori de câte ori, din cauza fragilităţii mele, am căzut. Se întâmplă câteodată că suntem orbi şi nu-l vedem. El a intrat în viaţa mea, dar ne prefacem că nu-l recunoaştem. Azi, Doamne, m-ai văzut tu, iar de azi înainte te recunosc eu în oameni. A exersa acest lucru, îl vom putea mereu face cu ajutorul binecuvântării sale" sunt un mesaj mereu atât de actual al Excelenţei Sale, ascultat de noi la Sfânta Liturghie duminicală.
Pr. Valentin Macedon Hiticaş,
Dieceza Romano-Catolică de Timişoara
*
Cuvântul de învăţătură la omilie a fost prezentat de pr. Leonard Farcaş, redat mai jos cu text integral.
Duminica a II-a de peste an (Anul C - Iată mielul lui Dumnezeu)
O vorbă din popor spune: "Mănânci un sac de sare cu un om şi tot nu-l cunoşti". Ni se întâmplă şi nouă cu unii oameni să-i vedem în fiecare zi, să stăm de vorbă cu ei şi totuşi să nu-i cunoaştem. Ştim ce nume poartă, ştim unde locuiesc, cu ce se ocupă... dar încă nu-i cunoaştem cu adevărat.
Aşa s-a întâmplat şi cu Ioan Botezătorul. El ştia că Isus este fiul Mariei care este verişoară cu mama sa Elisabeta. Cu siguranţă în cadrul reuniunilor de familie au mai avut ocazia de a se întâlni, dar totuşi Ioan încă nu-l cunoştea cu adevărat pe Isus Cristos. El însuşi mărturiseşte, de două ori în Evanghelia pe care am ascultat-o: Eu nu-l cunoşteam... Cum, chiar Ioan să spună că nu-l cunoaşte pe Isus? Da, Ioan nu-l cunoştea pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ioan nu-i cunoştea misiunea lui Isus Cristos.
Noi ca şi creştini auzim multe despre Isus Cristos, dar putem spune că îl cunoaştem? Credem noi că Isus este cel care a venit în această lume pentru a ne ridica păcatul din inima noastră?
Ioan Botezătorul nu a spus: Eu nu-l cunosc, ci a spus, Eu nu-l cunoşteam. Ioan ne vorbeşte despre o perioadă din viaţa sa, din trecutul său, când el nu era capabil de a-l recunoaşte pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a avut grijă să-i reveleze acest lucru. Însuşi Ioan a spus: Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează cu Duhul Sfânt. Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu. Ioan a văzut şi a dat mărturie.
Ioan nu poate uita momentul experienţei sale cu Dumnezeu, când la botezul lui Isus în Iordan, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt a coborât, iar glasul Tatălui s-a auzit.
Aşa cum pentru Ioan Botezătorul, Dumnezeu a pregătit un moment de har prin care să ajungă la cunoaşterea lui Isus Cristos, la fel şi pentru noi Dumnezeu ne-a pregătit un moment special în care să-l descoperim.
Să ne gândim la trecutul vieţii noastre: Când l-am descoperit noi pe Cristos? În ce moment al vieţii noastre ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu? Care a fost persoana prin care Dumnezeu ţi-a vorbit că te iubeşte? Poţi spune asemenea lui Ioan: Eu nu-l cunoşteam pe Isus, dar a fost un moment special în viaţa mea când am văzut şi am dat mărturie că el este Fiul lui Dumnezeu. Dăm noi mărturie prin viaţa noastră despre Dumnezeu?
Ioan Botezătorul, afirmă că Mielul lui Dumnezeu ridică păcatul lumii... nu spune că ridică păcatele lumi, ci păcatul. Care este păcatul la care se face referire? În contextul evangheliei de astăzi, păcatul care se subliniază este necunoaşterea lui Dumnezeu. Păcatul cel mai mare este să nu-l cunoşti pe Dumnezeu, care este iubire. Isus Cristos a venit în această lume pentru a ridica acest păcat. Când nu-l cunoaştem pe Dumnezeu săvârşim păcatul, în schimb, când noi l-am cunoscut, când am făcut experienţa iubirii sale, luptăm împotriva păcatului.
Ioan Botezătorul dă mărturie despre Isus spunând cuvintele pe care noi le repetăm mereu la Sfânta Liturghie: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatul lumi!" Imaginea mielului ne aduce aminte de Paşte, de sacrificiu, de jertfa Mielului care purifică sufletele noastre.
Doresc să vă citesc o mărturie a părintelui Ioan Mărtinaş, care s-a născut la Butea şi a fost mulţi ani paroh la Cleja şi apoi la Gherăeşti. A fost şi profesor la seminar. În timpul comunismului a făcut peste 13 ani de închisoare. Când s-a întors, povestea lucruri care l-au impresionat datorită lucrurilor prin care a trecut. Cel mai mult l-a marcat următorul fapt.
Cred că eram în închisoare la Gherla, povesteşte el. Într-o dimineaţă, au venit şi mi-au spus:
- Mărtinaş, strânge-ţi lucrurile trebuie să mergem la Bucureşti!
Am ajuns la destinaţie şi m-au aruncat într-o celulă undeva la subsol. Până s-au obişnuit ochii mei cu întunericul.... uşor, uşor, am descoperit că în acel loc mai era un deţinut. Era slăbit, măcinat de bătăi, de boală şi de foame.
Am început să-mi fac rugăciunile. Omul s-a uitat la mine, m-a măsurat cu privirea şi m-a întrebat:
- Dumneavoastră sunteţi preot?
- Da, domnule, i-am răspuns, sunt preot.
- O, ce bine, aşteptam de mult un preot. Vreau să mă spovedesc! Ştiţi... în copilărie mergeam la Sfânta Liturghie şi am făcut vinerea întâi cu mama. Ea s-a rugat mult pentru mine. Între timp, m-am tot îndepărtat de toate acestea.
Omul s-a spovedit şi în noaptea aceea a murit. M-am gândit, spune părintele, ce şansă a avut omul acesta, că am nimerit tocmai în celulă cu el. Nu însă mică mi-a fost mirarea când dimineaţă a venit un subofiţer şi mi-a spus:
- Mărtinaş, strânge-ţi lucrurile, trebuie să te întorci de unde ai venit. A fost o greşeală, nu tu trebuia să ajungi aici.
În timp ce mă întorceam, îşi continua părintele povestea, m-am gândit:
- Şansă!??? Nu, nu a fost o şansă... nu avea cum. A fost har, îndurare, milă, asta a fost. Cineva s-a rugat pentru omul acela. El însuşi s-a rugat în copilărie, şi Dumnezeu a avut milă de el.
Un om cu păcate, care a recunoscut în persoana preotului puterea pe care o avea Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
Dragi credincioşi, având în vedere că astăzi, 15 ianuarie, ne amintim de marele poet român, Mihai Eminescu, doresc să închei cu o poezie pe care el a dedicat-o Sfintei Fecioare Maria. Puţină lume ştie că această poezie l-a impresionat, chiar şi pe Papa Ioan Paul al II-lea, care în anul 1999 cu puţin timp de la vizita sa istorică în România, în Piaţa "Sfântul Petru", în cadrul rugăciunii "Angelus", a recitat poezia "Rugăciune", scrisă de Mihai Eminescu.
Rugăciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 15 ianuarie: Roma: Invitaţie la o viaţă frumoasă. Liturghie prezidată de PS Iosif Csaba Pál
