Duminică, 27 mai 2012, în sărbătoarea Coborârii Duhului Sfânt, în biserica din Roma-Grotte Celoni, un grup de 14 copii l-au primit pentru prima dată pe Isus în Sfânta Împărtăşanie.
Povestea noastră începe undeva departe, în satele şi oraşele din România, acolo unde, înainte să ne naştem noi, s-au cunoscut părinţii noştri. Mai întâi a fost căsătoria lor, apoi a fost botezul nostru, iar acum Prima Sfântă Împărtăşanie.
Într-o astfel de zi, ne-ar fi plăcut să fie aproape şi bunicii. Poate că fetiţelor le-ar fi plăcut să fie îmbrăcate în mirese, dar, aici, în Italia, aşa se obişnuieşte, să ne îmbrăcăm în acele haine albe, frumoase, pe care le vedeţi şi în fotografii.
Poate că mama sau tata şi-ar fi dorit să-l primim şi noi pe Isus pentru prima dată în biserica în care l-au primit ei cu ani în urmă, dar, cum suntem de atâţia ani în Italia, l-am primit aici.
Şi apoi, celebrarea..., celebrarea a fost ca "acasă". De fapt, cuvântul l-am învăţat de la părinţii noştri, pentru că îl pronunţă aproape în fiecare zi. Că, noi..., noi aici suntem "acasă".
De celebrat, a celebrat părintele paroh, Isidor Iacovici. Şi dacă e adevărat că au venit să dea mai mare importanţă sărbătorii, pe lângă părintele paroh au mai concelebrat şi pr. Egidiu Condac şi pr. Marius Adam. N-am bucurat să-i vedem, mai ales ca veneau din România, acolo unde de obicei mergem noi în luna august cu părinţii.
La predică părintele Isidor ne-a întrebat din Catehism. Probabil că voia să vadă dacă suntem bine pregătiţi! Dar cum să nu fim, dacă pregătirea a durat mai bine de jumătate de an şi apoi... apropo, mulţumim sorei Maria-Ingrid Arbonos, din Congregaţia "Fiicele şi Fiii Inimii Neprihănite a Mariei" şi catehetei Adriana Solomon, care au avut răbdare cu noi în tot acest timp. Sincer, nu ne-a fost uşor! Pentru noi care învăţăm la şcoală în limba italiană, care avem prieteni copii italieni, a învăţa rugăciunile şi principalele adevăruri de credinţă în limba română a fost un efort dublu. Le mulţumim, aşa cum îi mulţumim şi părintelui paroh care a avut încredere în noi.
Iar momentul primirii pentru prima dată a lui Isus... a fost încărcat de emoţie. Nici nu-mi mai amintesc dacă am răspuns "Amin" atunci când părintele a spus "Trupul lui Cristos". Am avut emoţii foarte mari!
Ceea ce însă ne-am propus la capătul acestei minunate zi din viaţa noastră, a fost să continuăm drumul început. Ne vom strădui să-l primim cât mai des pe Isus în sufletul nostru, să fim cuminţi, să-i ascultăm pe părinţi astfel încât ei să fie mândri de noi.
De aici din Roma, de departe de ceea ce părinţii noştri şi voi numiţi "casă", vă salutăm pe toţi şi rămânem mereu uniţi în rugăciune şi în primirea lui Isus din Sfânta Împărtăşanie.
Ale,
unul dintre copii
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 mai: Roma (Grotte Celoni): Prima Sfântă Împărtăşanie
