A vorbi despre frumuseţe înseamnă a vorbi despre adevăr. Adevărul este unic. Frumuseţea, exprimându-l, este unică. Dar omul, în învelişul corporal, vede în parte şi exprimă în parte, astfel încât şi frumuseţea, şi adevărul uman sunt faţete diferite, sesizate din perspective diferite, ale adevărului unic şi frumuseţii unice.

La Fra Angelico, Izgonirea din Rai este prezentă în fiecare reprezentare a Bunei Vestiri, dar îngerul izgonirii fie nu se vede în întregime, fie apare undeva, sus, deasupra protopărinţilor, ocrotitor şi ferm, în veşmânt diafan şi fără altă armă decât propriile-i braţe. Cel care apare înveşmântat este însă Îngerul Bunei Vestiri. Protopărinţii poartă veşminte de culoarea pielii, în timp ce Sfânta Fecioară poartă haina şi firea îngerului şi mantia sa violet - a corpului terestru transfigurat prin ascultare. Aparent, nici o legătură nu s-ar stabili între izgonirea din rai şi Buna Vestire în aceeaşi reprezentare, dar lumina divină trece peste îngerul izgonirii, peste îngerul Bunei Vestiri şi luminează faţa Sfintei Fecioare. Iar gestul de adoraţie al îngerului reia gestul de ascultare al Sfintei Fecioare.

Frumuseţea îngerului este ascultarea şi slujirea. Acestea conferă îngerului veşminte de har, acestea o înveşmântează în bogăţia harului pe Sfânta Fecioară. Hainele Îngerului Bunei Vestiri sunt asemănătoare veşmintelor lui Adam şi ale Evei înainte de Cădere şi sunt veşminte de pace. Tot veşminte de pace sunt şi hainele îngerilor care-l înconjoară pe Isus la a doua sa venire, aşa cum sunt reprezentaţi în pridvorul Mănăstirii Humor1. Însemnul puterii lor e sceptrul, subţire ca o suflare - ca suflarea şi lumina aureolei lui Isus, deasupra căreia sunt reprezentaţi. Puterea divina este perfecta armonie, deci pacea - iar veşmintele lor sunt princiare şi sunt veşmintele păcii. Singura dată când îngerul a îmbrăcat armura a fost pentru restabilirea armoniei divine.

Frumuseţea îngerului înseamnă armonia vieţii divine în care există el însuşi şi care, de fapt, l-a creat. Iar armonia desăvârşită înseamnă muzica. Îngerii lui Fra Angelico sunt reprezentaţi adeseori cântând. La Voroneţ, cel care cânta e omul, care şi-a recunoscut şi mărturisit păcatul, pe care Domnul l-a iertat şi care s-a reîntors astfel în armonia divină - regele David.

Frumuseţea îngerului înseamnă cuvântul şi tăcerea sa. Faţă de om, îngerii vorbesc. Iar atunci când tac, exprimă tăcerea lui Dumnezeu, care este plenitudinea iubirii, puterii, frumuseţii sale - densitatea de neimaginat a luminii începutului. Dar acolo unde mintea nu poate ajunge şi ochiul nu poate pătrunde, acolo ajunge inima. La Fra Angelico, gestul de adoraţie al îngerului Bunei Vestiri transmite întreaga iubire a lui Dumnezeu, iar pe aripile sale se ordonează ochii lui care, în calitate de înger, îl priveşte neîncetat pe Dumnezeu. Aripile îngerilor de pe frescele mănăstirilor din nordul Moldovei nu au "ochi", dar privirea lor atotcuprinzătoare este redată (în pridvorul Mănăstirii Humor) astfel: arhanghelul Mihail priveşte sever, înainte. Toţi ceilalţi îngeri care înconjoară aureola lui Isus privesc fiecare spre alt punct cardinal, îmbrăţişând în privirea lor plină de iubire întregul univers. Iar ochii lor sunt larg deschişi - fiindcă îngerii sunt "veghetorii" omului în drumul lui către Isus. Fie că ochii sunt pe aripile îngerului, fie că ochii sunt ai nenumăraţilor îngeri "veghetori", ideea e aceeaşi: omul nu a fost lăsat niciodată singur într-un univers ostil. Integrarea în armonia universală este o permanentă ascensiune prin puterea iubirii şi fiecare pas e asistat de îngeri - dar ascensiunea ca atare e o problemă de liber arbitru şi de voinţă din partea omului. Poate de aceea există o deosebire esenţială în modul de percepere- reprezentare al îngerilor de-a lungul timpului între noi şi Occident:

- în timp ce noi, şi în special Moldova2, am fost lăsaţi singuri în calea tuturor furtunilor istoriei, am căutat sprijinul neîndoielnic al lui Dumnezeu şi mesagerilor lui, i-am reprezentat pe îngeri cu precădere adulţi, uneori înarmaţi, dar îmbrăcaţi totdeauna cu veşmintele princiare ale harului,

- în Occident, începând din Evul Mediu târziu, continuând cu Renaşterea şi Barocul, chipul îngerului a fost micşorat, edulcorat, infantilizat, alegorizat, de multe ori ascuns până la a cădea aproape complet în uitare. Reînnoirea credinţei în îngeri începe relativ recent, cu marii papi ai timpului nostru - Paul al VI-lea, Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea.

De fapt, într-un timp care tinde să idolatrizeze cosmosul şi să transforme într-un fel fizica cuantica într-o "religie" sui generis în mişcarea New Age, îngerii sunt marii necunoscuţi ai credinţei.

De aceea e o necesitate vitală să ne întoarcem privirea spre cerul din inimă - fiindcă acolo Îl găsim pe Dumnezeu iar mesagerii lui, îngerii, sunt în preajmă să ne călăuzească, să ne ajute. Fra Angelico stă mărturie, fiindcă - aşa cum aprecia Michelangelo, "îţi vine să crezi că bunul călugăr a vizitat Paradisul şi i s-a permis să-şi ia direct de acolo modelele".

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
1 La cinci dintre cele 82 de biserici vechi ale Moldovei s-au păstrat mai mult sau mai puţin complete picturile originale exterioare: Humor (1535), Moldoviţa (1537), Arbore (1541), Voroneţ (1547), Suceviţa (aprox. 1600). Privindu-le, parcurgem istoria mistică a vieţii universale. Iar prezenţa îngerului este constantă, deopotrivă în faţa omului şi în faţa lui Dumnezeu.
2 Wilhelm Nyssen, un mare iubitor al mănăstirilor din nordul Moldovei, a spus: "În toate meandrele istoriei, Moldova a deţinut şi a păstrat rolul unui David în faţa lui Goliat".