Privind în timp, în biblioteca Bisericii, vedem multe modele de sfinţenie... Sunt sfinţi martiri, care au suferit pentru Cristos, sfinţi care au făcut lucruri mari, deosebite, pentru slava lui Dumnezeu..., dar sunt şi sfinţi simpli, oameni obişnuiţi, care uimesc tocmai prin simplitatea vieţii lor...
Mai este posibil, astăzi, în mileniul al treilea, într-o epocă a vitezei, când niciodată nu ne ajunge timpul şi majoritatea problemelor se rezolvă printr-un simplu click din faţa calculatorului..., mai este posibil oare astăzi să fii sfânt? Ar fi putut trăi într-o societate ca cea de astăzi, sfântul Dominic Savio, sfânta Tereza a Pruncului Isus sau chiar sfânta familie? Ni-l imaginăm pe sfântul Anton sau pe sfântul Francisc călătorind şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu? Sunt întrebări care ne provoacă... Un lucru este însă cert: sfinţenia dăinuie în timp, e mereu actuală...
Dar cum se poate concretiza chemarea la sfinţenie în ziua de astăzi? Cum se poate aplica aceasta în realitatea noastră cotidiană?
Susţinută şi încurajată de către papi şi Biserică, Acţiunea Catolică cunoaşte în istoria sa modele de sfinţi pe care le oferă cu bucurie şi fidelitate societăţii. Acţiunea Catolică, cum repeta mereu papa Ioan Paul al II-lea, îşi găseşte originea într-o carismă, într-un dar particular al Duhului Sfânt: o carismă care îşi găseşte descrierea sa completă în documentul despre apostolatul laicilor, Apostolicam actuositatem. "Voi sunteţi, spunea acelaşi papă, laici creştini care faceţi ca evanghelia să ia contact cu viaţa!". Pornind de la cele patru note caracteristice ale Acţiunii Catolice (cf AA, 20), ne dăm seama că suntem acei laici creştini care suntem chemaţi la sfinţenie, prin Acţiunea Catolică.
Punerea în practică a scopului apostolic al Bisericii, formează conştiinţe creştine care poartă mesajul evanghelic în medii şi locuri diferite geografic şi temporal.
Prin laicitatea Acţiunii Catolice înţelegem chemarea noastră de a edifica, de a construi Biserica, aşa cum spunea Paul al VI-lea "într-o formă singulară a ministerialităţii sale".
Caracterul organizat al acestei asociaţii (organicitatea) plasează Acţiunea Catolică într-o formă comunitară, fie cu membrii AC, fie cu celelalte asociaţii de laici din cadrul Bisericii.
Legătura strânsă cu ierarhia Bisericii, dar fără a se pierde din vedere acel caracter de laicitate, oferă Acţiunii Catolice un profund sens ecleziologic.
Având la bază aceste note fundamentale, posibilitatea noastră de a-l urma pe Cristos devine o realitate din ce în ce mai concretă.
Printre multiplele lucruri pe care Acţiunea Catolică le dăruieşte membrilor săi, cel mai important este acela de a-i face să se simtă ca, făcând parte din Biserică, o parte importantă a unei comunităţi care se roagă împreună, trăieşte împreună, suferă împreună şi împreună aleg să-l urmeze pe Cristos.
Putem da exemple de sfinţi, persoane care au făcut parte şi au lucrat cu convingere şi fidelitate în Acţiunea Catolică: Pier Giorgio Frassati, martirii mexicani, Giana Beretta Molla, Ivan Merz, Alberto Marvelli, Pina Suriano, Pere Tarres i Claret şi alţii.
Toţi creştinii sunt chemaţi la sfinţenie. Acţiunea Catolică formează şi va continua să formeze bărbaţi şi femei sfinţi, cu o vocaţie laicală care va fi spre beneficiul tuturor vocaţiilor Bisericii. Să nu uităm că această sfinţenie îşi are rădăcinile în viaţa cotidiană şi constă în vestirea lui Cristos, într-un mod anonim şi fără grandomanie. Cum spunea Paul al VI-lea: "Să fim sfinţi în cotidian!".
Acţiunea Catolică m-a ajutat să înţeleg că sfinţenia nu este străină unui laic, nu este rezultatul unor acţiuni eroice. Am învăţat că pentru a fi sfinţi nu trebuie să mori martir sau să fii persecutat - în sensul literal al cuvintelor, pentru a-ţi trăi credinţa. Am învăţat că a fi sfânt înseamnă a-l urma pe Cristos şi a-l urma în toate momentele vieţii tale... Am învăţat că în lume sunt persoane care îşi poartă crucea în linişte, cu luciditate şi fidelitate...
Anca Lucaci
