PS Petru Gherghel: Mesaj pentru Ziua Persoanelor Consacrate
(2 februarie 2014)
Viaţa consacrată este o profeţie (papa Francisc)
Viaţa consacrată şi nevoile societăţii de azi
Dragi fraţi şi surori în Cristos,
Luna februarie a fiecărui an ne prezintă două zile speciale pentru viaţa Bisericii: Ziua Vieţii Consacrate (2 februarie) şi Ziua Bolnavului (11 februarie).
Sunt două ocazii fericite, care ne cheamă să descoperim cele două daruri de care dispune Biserica din plinătatea iubirii lui Dumnezeu.
Cu profunda sa viziune pastorală, fericitul papă Ioan Paul al II-lea a ţinut să ofere întregii Biserici şi aceste două dimensiuni ale vieţii spirituale: consacrarea vieţii pentru slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui şi suferinţa ca o ofertă pe care persoanele pline de credinţă o pot adăuga la jertfa lui Cristos, pentru binele şi mântuirea lumii.
Cele două zile, deşi diferite ca timp şi problematică, sunt legate între ele şi, într-o anumită măsură, putem spune complementare, căci darul vieţii consacrate este un instrument providenţial pentru cei în suferinţă, iar încercarea prin care trec cei bolnavi reprezintă nu numai un câmp de exercitare a iubirii creştine, ci şi un mijloc de sfinţire şi mântuire.
Dragi fraţi şi surori,
Ziua de 2 februarie este un prilej de a redescoperi cum viaţa consacrată "profund înrădăcinată în exemplul învăţăturii lui Cristos Domnul este un dar al lui Dumnezeu Tatăl făcut Bisericii lui prin Duhul Sfânt" şi are menirea de a face ca trăsăturile caracteristice ale lui Isus, curat, sărac şi ascultător, să devină vizibile în mijlocul lumii, astfel încât privirea credincioşilor să fie chemată să se întoarcă mereu spre misterul împărăţiei lui Dumnezeu, care acţionează deja în istorie, dar care aşteaptă să-şi dobândească deplina dimensiune în ceruri (VC nr. 1).
Prin apostoli, prin preoţii Bisericii, prin fraţii şi surorile care aleg să stea mereu alături de divinul întemeietor al noii împărăţii, el însuşi este prezent în lume şi învaţă, cheamă şi ajută ca toţi cei care cred în el să se bucure de speranţa de a dobândi o fericire cu totul specială în această viaţă, iar la sfârşit deplina împărtăşire a viziuni beatifice în împărăţia cea veşnică.
Cum să nu amintim, cu recunoştinţă faţă de Duhul Sfânt, "belşugul formelor de viaţă consacrată care au apărut în istorie şi sunt prezente astăzi în ţesătura Bisericii, ca o plantă cu multe ramuri, care îşi are rădăcinile în evanghelie şi aduce atâtea roade în toate epocile Bisericii? Este o bogăţie extraordinară, ţinea să afirme Sfântul Părinte în îndemnul său apostolic despre viaţa consacrată (cf. VC nr. 5).
Biserica a primit, aşadar, de la Dumnezeu un adevărat belşug de daruri, iar poporul lui Dumnezeu s-a bucurat şi se bucură neîncetat de o bogăţie de forme în exercitarea aceleiaşi unice iubiri faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Când Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea le trasa persoanelor consacrate câmpul vast al activităţilor lor în Biserică, el dorea să le atragă atenţia şi asupra unui domeniu care pare să crească din ce în ce mai mult: săracii şi bolnavii, bine ştiind că săracii mereu îi veţi avea cu voi.
Urmând o glorioasă tradiţie, numeroase persoane consacrate, mai ales femei, spune papa, îşi exercită apostolatul în mediile sanitare, conform carismei institutului lor. Biserica priveşte cu admiraţie şi recunoştinţă numeroasele persoane consacrate, care, dând asistenţă bolnavilor şi suferinzilor, contribuie la misiunea sa în mod semnificativ. Ele prelungesc slujirea plină de milostivire a lui Cristos, care "a trecut făcând binele şi vindecând" (Fap 10,38). Ce mare şi nobilă misiune exercită persoanele care au decis să lucreze în spitale, în casele lor de îngrijire şi în familiile atâtor suferinzi, iar lumea are atâta nevoie de martori ai acestei iubiri şi îngrijiri.
Iubite persoane consacrate,
Bucurându-vă de o asemenea alegere şi de o asemenea ofertă, privirile trebuie să se îndrepte spre toţi, spre toate sectoarele vieţii, dar mai ales, în această lună şi mai ales în aceste zile speciale, gândul să vă poarte spre cei care duc lipsuri, săraci şi bolnavi.
Ziua Bolnavului, care se celebrează la 11 februarie (la noi în dieceză la 13 mai), reprezintă pentru toţi şi toate un program sfânt, o adevărată provocare, prin care voi puteţi să-l faceţi prezent pe Cristos, samariteanul milostiv, şi, fără îndoială, urmând şi iubirea şi exemplul Maicii Domnului, care a ţinut să fie prezentă lângă Isus şi prezentă sub cruce, şi care continuă să-i primească pe toţi la tronul milostivirii sale în toate locurile, dar mai ales la diferitele sanctuare: Lourdes, Fatima, Czestchova, Maria Radna, Cacica, Baraţi şi în toate casele de asistenţă spirituală şi medicală, să vă facă să fiţi şi voi, dragi persoane consacrate, la fel de iubitoare şi primitoare faţă de cei în suferinţă, după îndemnul Sfântului Părinte şi chemarea fondatorilor şi fondatoarelor voastre.
Sunt sigur că voi ştiţi că Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, iniţiatorul acestor zile speciale, ca şi cei care i-au urmat în marea misiune de păstor al tuturor, se îndreaptă spre voi, aşa cum o face papa Francisc, la care ne asociem şi noi, invitându-vă mereu, dar mai ales acum, în luna februarie, să vă orientaţi în alegerile voastre spre bolnavi, spre cei mai săraci, părăsiţi şi neajutoraţi, cum sunt: vârstnicii, cei cu handicap, marginalizaţii, bolnavii terminali, victimele drogurilor şi a noilor boli contagioase, devenind pentru fiecare dintre voi persoanele cele mai privilegiate în iubirea şi slujirea voastră, bine ştiind că astfel îl întâlniţi şi îl slujiţi pe însuşi mirele sufletului vostru.
Să nu uitaţi să-i ajutaţi pe cei bolnavi să-şi ofere suferinţa lor unindu-le cu suferinţa şi jertfa lui Cristos cel răstignit şi glorificat pentru mântuirea tuturor.
"O misiune sfântă vă revine tuturor: să ajutaţi la evanghelizarea mediilor sanitare, la răspândirea valorilor evanghelice, să promovaţi necontenit respectul faţă de persoană şi faţă de viaţa umană, prin colaborare cu organismele bisericeşti ale pastoraţiei sanitare şi cu toţi oamenii de bună voinţă" (Ioan Paul al II-lea, VC nr. 83).
Mă bucur să vă aduc aminte că Sfântul Părinte papa Francisc deseori s-a îndreptat şi continuă să se îndrepte spre persoanele ce au ales să se consacre în Biserică şi în lume slujirii carităţii, arătându-le cu cele mai frumoase şi convingătoare cuvinte că trebuie să-şi trăiască chemarea lor cu mare entuziasm şi bucurie. Întâlnindu-i recent pe participanţii la cea de-a 82-a Adunare Generală a Uniunii Superiorilor Generali, în număr de 120, după ce le-a adresat cuvinte de încurajare şi preţuire, după ce i-a ascultat în problemele actuale cu care se confruntă în împlinirea carismele lor, i-a anunţat o mare bucurie: anul 2015 va fi un an special dedicat vieţii consacrate. Câtă preţuire faţă de nobila chemare la viaţa consacrată şi câtă grijă ca ea să corespundă aşteptările divinului întemeietor şi mire al tuturor. Încă o dată un semn de mare iubire şi consideraţie pentru o asemenea vocaţie ce are menirea să desăvârşească vocaţia tuturor oamenilor primită la sfântul Botez şi la sacramentul Confirmaţiunii. Între alte gânduri şi îndemnuri, pontiful a repetat un adevăr ce nu trebuie uitat de nimeni: "Persoanele consacrate sunt bărbaţi şi femei care pot trezi lumea, viaţa consacrată este o profeţie. Dumnezeu ne cere să ieşim din cuibul care ne învăluie şi să fim trimişi la frontierele lumii, evitând ispita de a le domestici. Acesta este modul cel mai concret de a-l imita pe Domnul".
Cu bucurie îndreptăm spre voi, dragi fraţi şi surori, îndemnul să fiţi şi să rămâneţi în lume semnul vieţii veşnice şi al speranţei pentru toţi, ca oamenii timpurilor noastre, mai ales cei încercaţi, bolnavi şi suferinzi să simtă prezenţa iubirii divine pe pământ.
Cu dragoste şi preţuire în Domnul, bucurie şi curaj de ziua voastră.
†Petru Gherghel, episcop de Iaşi
