Sfinți cu ghiozdanul în spate
Mesaj la începutul anului școlar 2026-2027
Dragi elevi, dragi părinți, dragi profesori,
În urmă cu un an, chiar pe 7 septembrie, Sfântul Părinte l-a înscris în rândul sfinților pe Carlo Acutis. Un elev care mergea la școală, care purta ghiozdan, dădea teste, avea colegi simpatici și colegi dificili, ore care îi plăceau și ore la care aștepta să sune clopoțelul. A murit la cincisprezece ani. Nu a întemeiat o mănăstire, nu a plecat misionar departe de casă, ci s-a sfințit pe băncile școlii. Deci, se poate ajunge sfânt cu ghiozdanul în spate.
Dragi elevi, înainte de orice, aș vrea să știți că sunteți iubiți indiferent de rezultatele pe care le veți obține în acest an școlar. Dumnezeu nu vă iubește în funcție de notele pe care le veți lua, nu vă iubește mai mult când luați zece și mai puțin când luați patru. Vă iubește pentru că sunteți copiii lui și nimeni altcineva nu poate lua locul vostru în inima lui. Priviți-l pe Isus la râul Iordan: nu vindecase încă pe nimeni, nu rostise nicio predică, nu chemase niciun ucenic. Deci, nu avea niciun „rezultat”. Și tocmai atunci se deschide cerul, iar glasul Tatălui spune: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea” (Lc 3,22). Iubirea Tatălui vine înaintea oricărei reușite. Ea nu este premiul pentru o performanță, ci punctul din care pleacă totul. Chiar dacă vor veni zile în care lucrurile nu ies cum v-ați propus, în care veți fi dezamăgiți de o notă, de un prieten, de un profesor sau de voi înșivă, valoarea voastră rămâne neschimbată. În urmă cu mai mulți ani, Papa Benedict al XVI-lea le-a spus tinerilor un adevăr esențial: „Fiecare dintre noi este rodul unui gând al lui Dumnezeu; fiecare dintre noi este voit, fiecare este iubit, fiecare este necesar”.
Priviți la Isus, căci și el a trebuit să se lase educat. Treizeci de ani la Nazaret, „era supus lor... creștea în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,51-52). A învățat o meserie, a învățat Scripturile, a învățat răbdarea rutinei de fiecare zi. Fiul lui Dumnezeu nu a sărit peste școala vieții.
Sfințenia nu este o materie în plus în orar. Este felul în care faceți lucrurile pe care le faceți oricum. Să fii corect la un test, chiar când e mai simplu să copiezi. Să te așezi lângă colegul de care râd ceilalți. Să nu abandonezi rugăciunea de seară, oricât de târziu ai termina temele. Să vii duminica la sfânta Liturghie, chiar dacă alții nu vin. Carlo Acutis spunea că „Euharistia este autostrada mea spre Cer” și că „toți se nasc originali, dar mulți mor fotocopii”. Nu deveniți fotocopii. „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3), a voastră, a fiecăruia, cu numele pe care îl aveți în catalog.
Pe voi, dragi părinți, Conciliul al II-lea din Vatican vă numește, în declarația Gravissimum educationis, „primii și principalii educatori” ai copiilor voștri, și aveți această datorie tocmai pentru că le-ați dat viața (cf. GE 3). Nimeni nu vă poate înlocui. Vă invit să vegheați la educația creștină a copiilor voștri. Nu este de ajuns ca ei să aibă de toate. Nu este de ajuns nici să aibă note mari. „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul?” (Mc 8,36). Să nu lăsăm să se stingă credința în Dumnezeu, nici hotărârile la Mir și la Prima Sfântă Împărtășanie; acele zile frumoase nu au fost un sfârșit, ci un început. Cuvântul lui Dumnezeu vă spune clar ce să faceți cu legile Domnului: „Să le sădești în fiii tăi și să vorbești de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci și când te scoli!” (Dt 6,7).
Dar, mai mult decât orice, vă rog să îi însoțiți în anii de școală oferindu-le iubire, atenție și timp. Să îi ascultați și să încercați să îi înțelegeți, mai ales atunci când eșuează. Un copil care este ascultat acasă nu va pleca să caute ascultare la cei care îi vor răul. Și un copil care știe că este iubit și când ia note mici, și când greșește, va avea curajul să se ridice de fiecare dată.
Voi, dragi profesori, aveți responsabilitatea de a picta omenirea de mâine. Prin mâinile voastre trec zilnic sute de chipuri care ne vor lua cândva locul la catedră, la spital, la primărie, în familii. Conciliul spune despre voi că este „frumoasă și de mare importanță chemarea tuturor acelora care, ajutându-i pe părinți în împlinirea îndatoririlor lor și acționând în numele comunității umane, își asumă sarcina educației în școli” (GE 5).
Fiți profesioniști desăvârșiți în materia pe care o predați. Mai presus de toate, fiți însă oameni de la care se poate învăța cum se trăiește. Elevii uită formulele și teoria, dar nu uită niciodată un profesor care a fost corect și răbdător cu ei. Exemplul vostru este cea dintâi lecție și se predă chiar și când nu vorbiți.
Un an sub semnul Sfântului Mir
Peste câteva săptămâni vom începe în dieceza noastră anul pastoral „Mirul revarsă în noi iubirea”, în cadrul planului diecezan Înflăcărați de iubirea lui Cristos. Titlul vine din cuvintele Sfântului Apostol Paul: „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5). Duhul primit la Mir nu este o amintire dintr-o fotografie de familie. Este o forță vie, care inspiră răbdare, curaj, corectitudine, bunătate față de cel lăsat deoparte.
Vă doresc un an școlar bun. Elevii să aibă bucuria de a descoperi lucruri noi. Părinții să aibă răbdarea de a-i însoți pe copiii lor cu iubire și atenție. Profesorii să aibă înțelepciunea de a rămâne un exemplu pentru noile generații. Tuturor vă doresc să aveți certitudinea că sunteți iubiți și să vă străduiți să deveniți sfinți.
Cu binecuvântare arhierească,
✠ Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi
Iași, 4 septembrie 2026
* * *
Iaşi: Posibilitate de cazare pentru studenţi la Căminul "Dominic Savio"
Iaşi şi Bucureşti: Posibilitate de cazare pentru studenţi (băieţi)
Iaşi: Posibilitate de cazare pentru eleve şi studente la Casa Providenţei
