Ca la fiecare început de an şcolar, prin grija Episcopiei de Iaşi, a Decanatului de Bacău, în mod deosebit a pr. Decan Mons. Ştefan Erdeş şi a pr. Iacob Stolnicu, responsabil cu probleme de învăţământ religios în Decanatul de Bacău, Galaţi şi Vrancea, profesorii de religie au avut privilegiul de a fi prezenţi în zilele de 7 şi 8 septembrie 2004 la Cacica, pentru exerciţii spirituale şi perfecţionare profesională.
Programul a fost deosebit de "concentrat". Astfel, după ce am primit binecuvântarea pr. decan, care ne-a îndemnat să trăim creştineşte aceste zile şi ne-a urat să ne întoarcem plini de har şi putere de muncă, am pornit la drum.
Prima oprire a fost la Săbăoani, loc în care trecutul şi prezentul l-am întâlnit în Biserică şi în muzeul din apropierea ei. Am simţit aici preocuparea pentru demonstrarea adevăratei identităţi religioase a creştinilor catolici de pe raza Diecezei noastre de Iaşi, prin intermediul explicaţiilor documentate ale doamnei arheolog Domniţa Hordilă. Lăsând Săbăoaniul în urmă, cu bucuriile şi preocupările zilnice, am pornit cu avânt spre Cacica, ţinta pelerinajului noastru. Începutul discret al toamnei ne impresiona plăcut ochii şi ne umplea sufletele de o emoţie autumnală. Nu întâmplător trecând prin localitatea Ciprian Porumbescu am exclamat: "Cu un asemenea plai românesc, cum să nu compună marele nostru Ciprian Balada!"
Am recitat sfântul Rozariu; cu toţii parcă aşteptam ceva... de fapt, mergeam în vizită la Maica Domnului din Cacica, de ziua ei de naştere! Era firesc să fie aşa. Iată-ne ajunşi la destinaţie. Pe fiecare dintre noi ne-a impresionat oamenii locului, dar şi peisajul pitoresc al localităţii... unde pr. rector al sanctuarului, Romuald Bulai ne-a primit cu multă căldură şi disponibilitate.
Primul contact cu sanctuarul din Cacica, cu icoana miraculoasă a Maicii Domnului şi grota din incinta Bisericii, a creat o atmosferă tainică, ce te îndemna la rugăciune, meditaţie, penitenţă... de fapt, ceea ce am şi făcut în cele două zile de şedere în Cacica. Adunaţi în jurul Maicii Domnului, în Biserică, am recitat împreună sfântul Rozariu şi am participat la sfânta Liturghie.
Seara s-a încheiat cu "cina popoarelor", la care, prin intermediul unui joc organizat de pr. Iacob, ne-a fost testată caritatea creştină şi am fost conştientizaţi de gravele discrepanţe existente la nivel mondial între naţiuni. Nu am pierdut ocazia şi ne-am împărtăşit fiecare din experienţa de la clasă, am stabilit împreună coordonatele pe care am dorit să se desfăşoare activitatea didactică în noul an şcolar. Nu au lipsit sfaturile şi îndemnurile pr. Iacob, care cu siguranţă au fost însuşite de fiecare dintre noi.
A doua zi, am participat la o celebrare penitenţială împreună cu un grup de pelerini din Iaşi, am recitat împreună sfântul Rozariu şi am participat la sfânta Liturghie. În timpul sfintei Liturghii ceva simţeam fiecare dintre noi! Era acel ceva pentru care, cu siguranţă, fiecare dintre noi am venit şi am sperat că vom găsi, aici în faţa Maicii Domnului de la Cacica.
În mod sigur, împăcarea cu Dumnezeu şi participarea la masa euharistică a fost culmea celebrării. După sfânta Liturghie, nu ştiam sigur de ce aveam ochii în lacrimi. Erau lacrimi de bucurie, de pace, de durere, de speranţă? Cert este că pentru fiecare dintre noi acest pelerinaj a avut o conotaţie aparte. Fiecare a venit cu o intenţie, un gând, o speranţă, o cerere, o mulţumire.
Acesta a fost "bagajul" cu care ne-am prezentat în faţa mamei noastre cereşti. L-am lăsat pe altar, în faţa icoanei ei miraculoase, nu cu gândul de a se întâmpla minuni, ci convinşi, că la rândul ei, Maica Domnului de la Cacica, în calitatea ei de mamă, ne va orândui pentru fiecare un "bagaj" spiritual, cu care să ne întoarcem la casele, obligaţiile şi datoriile noastre zilnice.
Oare ce vom face cu acest "bagaj"? Îl vom lua cu noi? Îl vom lăsa uitat, acolo, undeva în locuinţa sufletului să se aşterne peste el praful şi uitarea? Îl vom despacheta şi rândui pe rafturile sufletului, astfel la orice oră din zi şi din noapte să putem găsi, ori de câte ori avem nevoie, putere, înţelepciune, înţelegere, răbdare, disponibilitate, pasiune, profesionalism şi dăruire pentru munca de dascăl? Pentru misiunea de tată, mamă, soţ, soţie, frate, soră?
Depinde de fiecare dintre noi să potenţăm harurile primite în "bagajul" de la Maica Domnului, pentru că de la Cacica nu poţi pleca cu mâna goală!
În drum spre casă am făcut un popas la Mănăstirea Putna, unde am admirat comorile de cultură, artă şi arhitectură specifice secolului al XVI-lea.
La întoarcere am fost aşteptaţi de pr. decan, Mons. Ştefan Erdeş, căruia i-am mulţumit pentru grija ce o manifestă faţă de învăţământul religios şi l-am asigurat că rugăciunile noastre de la Cacica; experienţa spirituală şi profesională vor fi izvor şi sursă continuă de energie pentru întregul an şcolar 2004-2005.
Astfel, îmbogăţiţi spiritual, mai buni parcă şi mai curaţi, mai plini de elan şi dăruire vom păşi cu credinţă, speranţă şi iubire, împreună cu elevii noştri, într-o nouă luptă cu noi înşine, într-un nou an şcolar, pe care ni-l dorim sub patronajul Maicii Domnului de la Cacica!
Prof. Violeta Apostu
