Sfinţiile voastre, dragi tineri, iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
"Am venit să ne închinăm lui" (Mt 2,2)
Vă salut din inimă pe toţi spunându-vă: Cristos a înviat!
Cu mare însufleţire am venit la Bacău după întâlnirile făcute în parohiile proprii în ziua de Florii, pentru a face un popas diecezan şi pentru a merge cu gândul mai departe, spre Köln, Germania, unde anul acesta se va celebra un moment important din viaţa tineretului catolic, Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, cu un singur scop: Am venit să ne închinăm lui. Suntem aici animaţi de gândurile celor trei magi care s-au îndreptat spre ?ara Sfântă, spre Ierusalim şi Betleem ca să-l găsească pe cel care a venit pe pământ, să-l adore şi să-i aducă daruri, recunoscând în el pe Mesia cel promis şi aşteptat de popoare, principele păcii.
Suntem aici ca să dăm ascultare păstorului nostru suprem Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea, care ne priveşte acum de la "fereastra cerului" şi care, chiar dacă a plecat dintre noi, ne însoţeşte în călătoria noastră de credinţă, spre cel pe care magii l-au găsit şi i s-au închinat, prietenul şi Dumnezeul nostru, Isus Cristos.
Daţi-mi voie să vă provoc la o întâlnire de suflet cu pelerinul neobosit, cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, într-un moment de tăcere şi reculegere, simţindu-l aproape de noi, aici la Bacău, căci el îl adoră împreună cu noi pe Cristos şi ne însoţeşte în drumul nostru spre Köln.
Şi tot în acest context de aduceri aminte vă reproduc gândul său de pe patul de suferinţă, înainte de a muri, pe care l-a îndreptat spre tineri, spre voi, care eraţi în piaţă sau alături de el, în oricare colţ al lumii. Ne amintim că sâmbătă dimineaţa, 2 aprilie, după ce a fost celebrată, în prezenţa sa, sfânta Liturghie, fiind pe patul de moarte, şi după ce i s-a comunicat că tinerii au stat în piaţă toată noaptea şi s-au rugat, Sfântul Părinte s-a exprimat cu ultimele puteri, murmurând: "Voi m-aţi căutat. Acum sunteţi alături de mine. Pentru asta vă mulţumesc".
Auzim şi noi aici la Bacău ecoul acelor cuvinte: Acum sunteţi alături de mine. Pentru asta vă mulţumesc!
Şi mai vreau să vă prezint încă un cuvânt, de data asta adresat tuturor fiilor Bisericii, ca un ultim gest, plin de iubire, şi ca un testament al fericirii.
Ultimul său mesaj scris, redactat cu dificultate, cu ajutorul secretarului său particular, a fost: "Sunt fericit şi voi să fiţi la fel! Să ne rugăm împreună cu bucurie; încredinţez bucuros viaţa mea Fecioarei Maria".
Am amintit aici aceste cuvinte întrucât autorul şi iniţiatorul zilelor mondiale sau diecezane ale tinerilor a fost numai el, prietenul vostru, papa tinerilor şi liderul cel mai autorizat şi dedicat al vostru, care v-a iubit şi vă iubeşte şi acum din ceruri.
Chemarea pe care o medităm la această întâlnire diecezană este chemarea lui şi gândurile care ne poartă spre Cristos ne-au fost transmise de el. De fapt, sunt urmarea atâtor mesaje şi atâtor îndemnuri pe care a binevoit să le îndrepte spre voi la cele douăzeci de întâlniri mondiale ale tineretului.
Ce a voit şi ce vrea Sfântul Părinte, chiar şi dincolo de mormânt, de la fereastra cerului, de la noi, de la voi, dragi tineri, acest lucru l-aţi analizat din mesajul său publicat de Editura "Presa Bună".
Nu vrem altceva decât să subliniem câteva idei, care să fie ghidul nostru şi al vostru, sper, Cristos, pe urmele magilor, care îl căutau ca să-l adore.
Parcurgând mesajul adresat de mult iubitul şi regretatul papa Ioan Paul al II-lea, care are ca figuri centrale pe cei trei magi din Orient, plecaţi la drum ca să-l întâlnească pe regele nou-născut, descoperim experienţa lor pe tot parcursul până la Ierusalim, întâmplarea cu regele Irod, apariţia şi dispariţia stelei călăuzitoare, surprinderea lor când l-au întâlnit pe prunc într-o iesle săracă, înconjurat de Maria şi Iosif şi de cele câteva animale, surprindem căderea lor cu faţa la pământ în faţa lui, oferirea darurilor de preţ şi întoarcerea lor acasă pe alt drum, plini de mare bucurie, vestind tuturor cele întâlnite şi văzute.
Evanghelia de astăzi ne-a făcut să retrăim aceste moment impresionante şi grăitoare şi să constatăm dorinţa magilor şi hotărârea lor de a-l găsi şi de a i se închina: Am venit să ne închinăm lui (Mt 2,2).
Este o temă care le permite tinerilor de pe fiecare continent să parcurgă din nou imaginar itinerarul magilor (ale căror relicve sunt cinstite conform unei tradiţii pioase chiar în oraşul Köln) şi astfel să-l întâlnească precum magii pe Mesia tuturor naţiunilor.
Magii au plecat, nu s-au descurajat, au învins distanţele, au trecut peste obstacolele, greutăţile şi pericolele ridicate de Irod, au urmărit cu mare grijă steaua, şi, în cele din urmă, şi-au împlinit dorul, scopul, l-au găsit şi l-au adorat lăsându-i bogate daruri.
Ce exemplu frumos ne prezintă Sfântul Părinte în imaginea magilor!
Oare nu simt tinerii zilelor noastre o astfel de dorinţă de a-l găsi pe Dumnezeu, oare nu au şi ei momente de întrebare, de deziluzii, de nelinişti, nu le dispare şi lor câteodată lumina călăuzitoare, steaua care să le lumineze calea, nu întâmpină greutăţi şi obstacole, ideologii şi persoane care îi derutează, care îi înşală şi-i condiţionează cu tot felul de promisiuni şi capcane?
Sfântul Părinte le iese tuturor în cale îndemnându-i la curaj, chemându-i să privească înainte, să învingă greutăţile şi să-l descopere pe acela care singur cunoaşte inima omului, care ştie şi poate să dea răspuns la toate problemele şi care aduce cu adevărat lumină şi speranţă.
Cu un curaj deosebit, specific marelui apostol al tuturor timpurilor, papa Ioan Paul al II-lea vă cheamă pe toţi la un astfel de curaj, la un asemenea pelerinaj spre Cristos, la o mărturie puternică despre iubirea lui Dumnezeu manifestată în pruncul divin, în maestrul adevărului şi al evangheliei iubirii şi vieţii. Sfântul Părinte îi cheamă pe toţi tinerii lumii la descoperirea acestei comori, a acestui mesaj de iubirea adevărată, indiferent dacă se regăsesc sau nu în Biserică.
Invitaţia de a participa la Ziua Mondială a Tineretului este pentru toţi şi pentru cei care nu aparţin încă Bisericii. "Oare nu este adevărat că şi vouă vă este sete după absolut şi căutaţi «ceva» care să dea semnificaţie vieţii voastre? Adresaţi-vă lui Cristos şi nu veţi fi dezamăgiţi!
Iubiţi tineri, Biserica are nevoie de mărturisitori autentici pentru noua evanghelizare, bărbaţi şi femei a căror viaţă a fost transformată de întâlnirea cu Isus, bărbaţi şi femei capabili să le transmită şi altora această experienţă. Biserica are nevoie de sfinţi. Toţi suntem chemaţi la sfinţenie şi numai sfinţii pot reînnoi lumea.
Iubiţi tineri, care aţi pornit în mod imaginar spre Köln, papa vă însoţeşte cu rugăciunea sa. Maria, «femeia euharistică» şi maica speranţei, să susţină paşii voştri, să fie «steaua călăuzitoare» care să lumineze alegerile voastre, să vă înveţe să iubiţi ceea ce este adevărat, bun şi frumos. Să vă călăuzească pe toţi la Fiul său, singurul care poate satisface aşteptările cele mai lăuntrice ale minţii şi inimii omului" (6 august 2004).
Sunt impresionante aceste cuvinte, mai ales că ele vin acum de dincolo de uşile cerului, de la fereastra deschisă a cerului, spre întreaga lume, spre Bacău, spre Köln, spre voi, cei de faţă, ca un mesaj ce nu se mai poate şterge, ca o chemare spre fericire, pe care v-o lansează marele nostru papă, marele vostru prieten Ioan Paul al II-lea, Karol Wojtyla.
Nu trebuie să uităm nici cuvintele pe care le-a pronunţat pe aeroportul Băneasa la încheierea vizitei sale în România - cuvinte testament, cuvinte memorabile.
"Aş vrea să încredinţez visul meu vouă, tuturor (visul realizării comuniunii cu toţi cei ce cred în Cristos, într-un chip deosebit cu fraţii ortodocşi din România). În special, aş vrea să-l încredinţez tinerilor. Da, vouă, dragi tineri din România. Aş fi vrut să vă întâlnesc personal; din nefericire nu a fost posibil. În aceste zile Spiritul vă încredinţează vouă, tinerilor, «visul» lui Dumnezeu: ca toţi oamenii să facă parte din familia sa, ca toţi creştinii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu!"
Voi v-aţi eliberat de coşmarul dictaturii totalitare, nu vă lăsaţi amăgiţi de visurile înşelătoare şi periculoase ale consumismului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occidentul să se poată întâlni în fraternitate. Această Românie este încredinţată în mâinile voastre. Construiţi-o împreună, cu îndrăzneală! Domnul v-o încredinţează. Voi încredinţaţi-vă lui, ştiind că «de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc» (Ps 126/127,1)".
Dragi tineri din toată ţara, dragi tineri din toată Dieceza, de la Bacău, construiţi o lume nouă, aşezaţi-o pe temelia cea vie a lui Cristos.
Purtaţi în lume mesajul şi visul său.
Nu uitaţi de testamentul şi visul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea şi nici de chemarea noului Sfânt Părinte Benedict al XVI-lea, care, mergând pe urmele înaintaşului său, vă dă întâlnire la Köln.
El a devenit marele vestitor al lui Cristos, unica şi adevărata cale de fericire. El doreşte cu nerăbdare să vă vadă ai lui Cristos, să vă vadă curajoşi şi fericiţi.
Cu aceste gânduri ale Sfintei Scripturi din liturgia de astăzi, cu mesajul sfinţilor noştri papi, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, vă spun şi eu, cu speranţa vie că steaua călăuzitoare a credinţei noastre, Fecioara Maria, femeia euharistică, vă va însoţi şi ocroti mereu, eu, episcopul vostru, împreună cu episcopul nostru Aurel, cu asistentul vostru pr. Cornel Cadar, şi cu toţi ceilalţi asistenţi şi păstori ai voştri, cu părintele decan şi paroh de Bacău "Fericitul Ieremia", pr. Isidor Dâscă, şi cu toţi prietenii voştri, vă spun din inimă: alergaţi spre Cristos, căutaţi-l pe Cristos! Adoraţi-l şi ascultaţi-l. El este cu adevărat prietenul vostru.
Iar cu actualul Sfânt Părinte, care vă aşteaptă să vă întâlnească, în spirit sau în realitate, la Köln, vă repet şi eu: Nu vă temeţi de el! Deschideţi-i larg porţile inimii voastre. El nu vă ia nimic, vă oferă şi vă dă totul. Amin.
Bacău - "Fericitul Ieremia", 2005
Episcopul vostru, Petru
