Biserica Română Unită cu Roma, prin intervenţia din 5 octombrie 2009 a Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Majore - Blaj, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la comunicatul Patriarhiei Române din 29 septembrie 2009, despre care afirmă că ar incita la conflicte interconfesionale şi ar susţine procesul de epurare culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică ar fi supusă în România.
Comunicatul Bisericii Ortodoxe Române afirmă că Biserica Greco-Catolică ar dori "să intre în proprietatea lăcaşurilor de cult ortodoxe cu speranţa acaparării credincioşilor ortodocşi care le frecventează", ca apoi să concluzioneze că Patriarhia Română va continua "să sensibilizeze autorităţile de stat pentru adoptarea unor măsuri legislative şi a unor soluţii practice de rezolvare a neînţelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici româneşti în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu".
Patriarhia Română doreşte soluţii practice la "realitatea confesională din teritoriu". Biserica Română Unită cu Roma menţionează că această realitate nu este altceva decât rezultatul a 40 de ani de persecuţie comunistă îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, urmaţi de încă 20 de ani de supunere unui proces sistematic de epurare culturală şi religioasă. Pentru a ilustra "realitatea confesională din teritoriu" de după căderea comunismului se menţionează: hărţuirea, intimidarea, ameninţarea chiar cu moartea a credincioşilor greco-catolici pentru a nu-şi declara şi manifesta apartenenţa confesională; intimidarea şi batjocorirea copiilor greco-catolici în şcoli; refuzul în multe localităţi al preoţilor ortodocşi de a permite înmormântarea greco-catolicilor în cimitire; terorizarea psihologică a comunităţilor greco-catolice chiar şi acolo unde i-am lăsat pe fraţii ortodocşi în bisericile noastre; incitarea la ură împotriva greco-catolicilor prin discursuri politice sau religioase; intimidarea şi agresarea fizică a preoţilor greco-catolici; biserici greco-catolice ţinute închise în timp ce credincioşi greco-catolici se roagă pe stradă, în şcoli, în centrale termice sau în case particulare; demolarea sau distrugerea bisericilor greco-catolice; refuzul autorităţilor statului român de a aplica hotărâri judecătoreşti favorabile Bisericii Unite Române.
La 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 şi de la repunerea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice, este greu de înţeles de ce Patriarhia Română continuă să atace dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, iar prin dezinformare să instige opinia publică la ură împotriva credincioşilor greco-catolici, prezentându-i drept acaparatori de biserici şi credincioşi ortodocşi. Intenţia declarată, în prag de alegeri prezidenţiale, a Bisericii Ortodoxe majoritare de a susţine legiferarea efectelor acestor acţiuni îndreptate contra Bisericii Greco-Catolice minoritare este îngrijorătoare.
Biserica Greco-Catolică a făcut dovada bunei credinţe oferind puţinele biserici pe care le-a recuperat pentru celebrări alternative comunităţilor ortodoxe acolo unde acestea nu au biserică proprie. Din păcate, Patriarhia Română refuză această soluţie, deşi în Europa de Vest, în ţări minoritar ortodoxe, nu găseşte nici o piedică să celebreze servicii religioase alternative în bisericile pe care Biserica Catolică i le pune la dispoziţie. Statul Român are obligaţia, competenţa şi datoria morală de a legifera restituirea proprietăţilor confiscate de la Biserica Greco-Catolică de către regimul comunist. Epurarea culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică şi credincioşii ei sunt supuşi în România trebuie să înceteze, lăsând loc democraţiei autentice în care principiile statului de drept să prevaleze.
Adaptare după www.bru.ro
* * *
Actualizare introdusă la 8 octombrie 2009: Răspunsul Bisericii Ortodoxe Române: Comunicat de presă: O acuzaţie nedreaptă
