În perioada 6-9 iulie 2015, în capitala Cehiei, între zidurile minunatei Cetăţi Praga, s-au întâlnit 65 de lucrători din secerişul vocaţiei reprezentând 19 ţări europene, cu ocazia Congresului despre vocaţii: ,,Cum să însoţim tinerii la preoţie şi la viaţa consacrată în familie astăzi?". Acest eveniment a fost promovat de Comisia pentru Vocaţii Sacerdotale a Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) - European Vocations Service (EVS), în colaborare cu Serviciul Naţional pentru Vocaţii din Republica Cehă. La acest congres, din Dieceza de Iaşi au participat pr. Ioan Balan şi pr. Pius-Petru Iancu.
La începutul noului mileniu, Cristos continuă să adreseze invitaţia sa intimă inimii aleşilor săi, căci fiecăruia în parte îi şopteşte: ,,Vino şi urmează-mă!" Din fericire el nu se lasă înfrânt de calculele matematice şi de argumentele logicii umane care urmăresc rezultate imediate. El are răbdare, lucrează pământul inimii, îl irigă cu speranţă şi apoi plantează firava plantă a vocaţiei adăpând-o cu atenţia sa iubitoare; zi şi noapte ochii săi blânzi veghează ca germenul chemării să încolţească mai întâi în sânul şi pântecele familiei şi astfel devine conlucrarea tainică a lui Dumnezeu cu omul, a Celui care cheamă cu cel chemat şi cu propria familie. Iniţiativa chemării vine din iubirea lui Dumnezeu, se dezvoltă în celula Bisericii care este familia. Părinţii, tatăl şi mama, realizează, prin credinţa lor transformată în fapte, mediul propice unde copilul este voit, binevenit, iubit, crescut în har şi statură înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Atât timp cât familia este sănătoasă şi respiră aerul credinţei din potirul albastru şi boltit al cerului în care se scaldă razele Soarelui Cristos ce revarsă darul mereu nou al luminii şi al binecuvântării, vom avea chemări la sfânta preoţie. Cât timp familia lucrează cu Dumnezeu la croirea minunată a vlăstarului înverzit din care se croşetează, prin rugăciune şi disponibilitate, renunţare şi curaj, acel om al lui Dumnezeu, vom mai avea încă chemări la viaţa consacrată.
Familia nu poate fi înlocuită de nimeni şi de nimic în menirea ei de a conserva şi de a proteja vocaţiile, de aceea rolul ei este decisiv în primirea vieţii şi receptarea cu bucurie a sâmburelui chemării propriilor fii, ce cresc la umbra Bisericii din roua Duhului Sfânt prin îngrijirea atentă şi delicată a formatorilor ce împletesc împreună cu membrii familiei un nou om dăruit vocaţiei sale.
Lumea noastră cu toate durerile sale şi cu necesităţile timpului modern nu reprezintă un obstacol la realizarea proiectelor lui Dumnezeu. Vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată sunt proiectele Domnului, şi aceste dorinţe ale Lui sunt chemate să devină realitate printr-un da definitiv concretizat zilnic în fapte. El iubeşte această lume şi iubirea sa trece şi peste toate lipsurile şi temerile familiei de astăzi. Familiile au datoria de a arăta lumii că nu au sfârşitul aici, că mai au un cuvânt de spus în lumea ce freamătă în căutarea propriei identităţi; iar când familia se sforţează să dea sens unei vocaţii, are un avantaj în plus, deoarece Dumnezeu este şi stă de partea ei.
Congresul a vrut să retrezească în toţi cei prezenţi bucuria faptului că putem colabora cu Dumnezeu pentru o operă atât de frumoasă la care Domnul Isus ne-a chemat cu al său cuvânt: ,,Rugaţi-vă ca Stăpânul secerişului să trimită lucrători în via sa"!
Pr. Ioan Balan
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-9 iulie: Praga: Familia - loc ce cultivă şi susţine vocaţia
