Am fost mai aproape de cer duminică, 19 octombrie 2014, când am celebrat hramul bisericii noastre. Ioan Paul al II-lea - un sfânt contemporan pe care toţi l-am văzut, l-am întâlnit, pe care unii l-aţi şi atins. N-a trecut un deceniu de la trecerea sa la Tatăl şi deja îl numim sfânt, este trecut în calendar la 22 octombrie. N-am apucat să ne obişnuim să-l numim "fericit" din 1 mai 2011, că iată anul acesta, la 27 aprilie, a fost declarat sfânt. N-am apucat să învăţăm bine să ne rugăm prin mijlocirea sa că deja două minuni au fost recunoscute de Biserică, minuni ce au dus la canonizarea sa. Un sfânt care a "venit" aici în mica noastră comunitate polonă pentru a ne arăta că Dumnezeu îi preferă pe cei mici pentru a-şi arăta măreţia. La trei săptămâni de la declararea sa ca fericit această biserică din Poiana Micului îi era deja consacrată, iar astăzi celebrăm primul hram sub noua titulatură: biserica "Sfântul Ioan Paul al II-lea". Toate s-au derulat atât de repede... 2005 - 2011 - 2014. Cu siguranţă trebuie să vedem chemarea imediată şi pentru noi la credinţă adevărată, la rugăciune, la sfinţenie.
Chiar dacă comemorarea în calendar este la 22 octombrie, aşa cum este tradiţia în Bucovina, am celebrat hramul în zi de duminică, pentru ca tot mai mulţi credincioşi să participe la sărbătoare. O zi splendidă, luminoasă, călduroasă, atât prin prezenţa credincioşilor şi pelerinilor în număr mare, cât şi a prezenţei PS Petru Gherghel, episcopul diecezei noastre de Iaşi, cât şi datorită prezenţei mai multor preoţi din decanat.
Sărbătoarea a debutat însă la 13 octombrie când am început novena de pregătire. A continuat cu un "moment de recunoştinţă" la 16 octombrie, la ora 21.37, când ne-am adunat în curtea bisericii în faţa monumentului, copii, tineri şi adulţi pentru a recita sfântul Rozariu de lumină, cu lumânări în mâini, ca recunoştinţă pentru această biserică, pentru darurile şi harurile pe care le-am primit de la Dumnezeu prin mijlocirea sfântului Ioan Paul al II-lea. Ziua de 16 octombrie reprezintă ziua alegerii cardinalului Karol Wojtiła în 1978 ca papă, 21.37 reprezentând ora chemării "în casa Tatălui" la 2 aprilie 2005. Am încheiat sărbătoarea în ziua comemorării, 22 octombrie, cu o celebrare, la ora 11.00, alături de câţiva preoţi originari din Roman, pe care i-am chemat cu această ocazie şi cu o altă seara, la ora 18.00, pentru tineri.
Tinerii noştri s-au pregătit special pentru această sărbătoare nu doar făcând curăţenie şi împodobind biserica, ci şi pregătind din timp şi în mod asiduu cântarea pentru hramul bisericii, acompaniaţi la orgă de Gabriel şi Albert din Gura Humorului, de Rafaela din Roman la flaut şi de Samuel din Capul Câmpului la trompetă, în aşa fel încât am fost întrebat ce cor am adus şi de unde... îi felicit pe tinerii noştri şi pe această cale.
E de remarcat şi faptul că toată săptămâna a plouat, iar duminică a fost o zi însorită, chiar călduroasă, marţi iarăşi a plouat pentru ca miercuri, 22 octombrie, să fie din nou frumos. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că în ciuda slăbiciunilor şi greşelilor noastre ne arată şi prin aceste semne iubirea ce ne-o poartă.
Sfinte Ioane Paul al II-lea, mijloceşte pentru noi!
Pr. Gabriel Bucur
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19-22 octombrie: Poiana Micului: Zile de har. Foto: Iuraszek Lukasz
