(25 septembrie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi cu afect şi vă mulţumesc pentru că aţi voit această întâlnire, deşi cea mai mare parte dintre voi participă de departe. Dar suntem apropiaţi, ba mai mult, uniţi în unicul Trup şi în unicul Duh!
Îl salut pe cardinalul Francis Xavier Kovithavanij, care n-a putut să vină datorită bolii: ne rugăm pentru o însănătoşire rapidă! Şi mulţumesc episcopilor care au prezentat experienţa acestor întâlniri ale voastre, începute în urmă cu patruzeci de ani. Un drum de prietenie care are o rădăcină puternică, o rădăcină solidă. Şi cu privire la asta aş vrea să reflectez cu voi.
Opera Mariei, sau Mişcarea Focolarilor, a cultivat mereu, prin carisma primită de la fondatoarea Chiara Lubich, simţul şi slujirea unităţii: unitate în Biserică, unitate între toţi credincioşii, unitate în lumea întreagă, "în cercuri concentrice". Asta ne face să ne gândim la definiţia pe care Conciliul al II-lea din Vatican a dat-o despre Biserică: "sacramentul, adică semnul şi instrumentul unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc" (Constituţia Lumen gentium, 1). În mijlocul sfâşierilor şi distrugerilor războiului, Duhul a pus în inima tânără a lui Chiara o sămânţă de fraternitate, o sămânţă de comuniune. O sămânţă care din acel grup de prietene, la Trento, s-a dezvoltat şi a crescut, atrăgând bărbaţi şi femei de orice limbă şi naţiune cu forţa iubirii lui Dumnezeu, care creează unitate fără a anula diversităţile, dimpotrivă, valorizându-le şi armonizându-le. Îmi vine în minte ceea ce spune Vasile [din Cezareea] despre Duhul: "Ipse unitas est, ipse est harmonia".
Este evidentă "rudenia" - ca să spunem aşa - care există între această carismă şi slujirea episcopilor. Noi episcopii suntem în slujba poporului lui Dumnezeu, pentru ca să se edifice în unitatea credinţei, a speranţei şi a carităţii. În inima episcopului, Duhul Sfânt imprimă voinţa Domnului Isus: ca toţi creştinii să fie una, spre lauda şi gloria Dumnezeului Unul şi Întreit şi pentru ca lumea să creadă în Isus Cristos (cf. In 17,21). Papa, episcopi, suntem în slujba nu a unei unităţi exterioare, a unei "uniformităţi", nu, ci a misterului de comuniune care este Biserica în Cristos şi în Duhul Sfânt, Biserica drept Trup viu, ca popor pe cale în istorie şi în acelaşi timp dincolo de istorie. Popor trimis în lume pentru a-l mărturisi pe Cristos, pentru ca el, Lumen gentium, Lumina neamurilor, să poată atrage pe toţi la sine, cu forţa blândă şi milostivă a Misterului său pascal.
Iubiţi fraţi, putem spune că acesta este "visul" lui Dumnezeu. Este planul său de a reconcilia şi a armoniza în Cristos totul şi pe toţi (cf. Ef 1,10; Col 1,20). Acesta este şi "visul" fraternităţii, căreia am dedicat enciclica Fratelli tutti. În faţa "umbrelor unei lumi închise", unde atâtea vise de unitate "se sfărâmă", unde lipseşte "un proiect pentru toţi" şi globalizarea navighează "fără o direcţie comună", unde flagelul pandemiei riscă să exaspereze inegalităţile, Duhul ne cheamă "să avem curajul - parresia - de a fi una", cum spune titlul întâlnirii voastre. A îndrăzni unitatea. Pornind de la conştiinţa că unitatea este dar - este cealaltă parte a titlului.
Curajul unităţii ni-l mărturisesc mai ales sfinţii: în urmă cu puţine zile i-am celebrat pe Sfântul Corneliu, papă, şi pe Sfântul Ciprian, episcop. Tocmai acestuia din urmă îi datorăm definiţia minunată a Bisericii ca "popor adunat în unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt" (De Orat. Dom. 23: PL 4, 553). Dar să ne gândim şi la atâţia martori din timpurile noastre, păstori şi laici, care au avut "curajul unităţii", plătind personal un preţ uneori foarte mare. Pentru că unitatea pe care ne-a dăruit-o şi ne-o dăruieşte Isus Cristos nu este unanimism, nu înseamnă a fi de acord cu orice preţ. Ascultă de un criteriu fundamental, care este respectarea persoanei, respectarea feţei celuilalt, în special a săracului, a celui mic, a celui exclus.
Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc iar pentru această întâlnire. Mai ales vă mulţumesc pentru angajarea cu care duceţi înainte acest drum de prietenie - vă rog: mereu deschis, niciodată exclusiv -, pentru a creşte în slujirea adusă comuniunii. Continuaţi să zâmbiţi, care este parte a carismei voastre. Mă rog pentru voi şi pentru comunităţile voastre. Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.
Să ne binecuvânteze pe toţi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
