Papa Francisc: Angelus (16 februarie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (cf. Mt 5,17-37) este luată din "predica de pe munte" şi tratează tema împlinirii Legii: cum trebuie eu să împlinesc Legea, ce este de făcut. Isus vrea să-i ajute pe ascultătorii săi să aibă o abordare corectă a prescrierilor poruncilor date lui Moise, îndemnând să fie disponibili faţă de Dumnezeu care ne educă la adevărata libertate şi responsabilitate prin Lege. Este vorba de a o trăi ca un instrument de libertate. Să nu uităm asta: a trăi Legea ca un instrument de libertate, care mă ajută să fiu mai liber, care mă ajută să nu fiu sclav al patimilor şi al păcatului. Să ne gândim la războaie, să ne gândim la consecinţele războaielor, să ne gândim la fetiţa aceea care a murit de frig în Siria alaltăieri. Atâtea calamităţi, atâtea. Acesta este rod al patimilor şi oamenii care fac războiul nu ştiu să-şi domine propriile patimi. Le lipseşte împlinirea Legii. Când se cedează în faţa ispitelor şi a patimilor, nu suntem stăpâni şi protagonişti ai propriei vieţi, ci devenim incapabili s-o gestionăm cu voinţă şi responsabilitate.
Discursul lui Isus este structurat în patru antiteze, exprimate cu formula: "Aţi auzit că s-a spus... dar eu vă spun". Aceste antiteze fac referinţă la tot atâtea situaţii din viaţa zilnică: uciderea, adulterul, divorţul şi jurămintele. Isus nu aboleşte prescrierile care se referă la aceste problematici, ci le explică semnificaţia deplină şi indică spiritul cu care trebuie respectate. El încurajează să se treacă de la o respectare formală a Legii la o respectare substanţială, primind Legea în inimă, care este centrul intenţiilor, al deciziilor, al cuvintelor şi al gesturilor fiecăruia dintre noi. Din inimă pornesc acţiunile bune şi cele rele.
Primind Legea lui Dumnezeu în inimă se înţelege că, atunci când nu este iubit aproapele, ne ucidem într-o oarecare măsură pe noi înşine şi pe alţii, pentru că ura, rivalitatea şi dezbinarea ucid caritatea fraternă care este la baza raporturilor interpersonale. Şi acest lucru este valabil pentru ceea ce am spus despre războaie precum şi pentru bârfe, pentru că limba ucide. Primind Legea lui Dumnezeu în inimă se înţelege că dorinţele trebuie conduse, pentru că nu tot ceea ce se doreşte se poate avea şi nu este bine de cedat în faţa sentimentelor egoiste şi posesive. Când se primeşte Legea lui Dumnezeu în inimă se înţelege că trebuie abandonat un stil de viaţă făcut din promisiuni nerespectate, precum şi să se treacă de la interdicţia de a jura fals la decizia de a nu jura deloc, asumând atitudinea de sinceritate deplină faţă de toţi.
Şi Isus este conştient că nu este uşor de trăit poruncile în acest mod aşa de totalizant. Pentru aceasta ne oferă ajutorul iubirii sale: El a venit în lume nu numai pentru a da împlinire Legii, ci şi pentru a ne dărui Harul său, aşa încât să putem face voinţa lui Dumnezeu, iubindu-l pe El şi pe fraţi. Totul, totul putem face cu Harul lui Dumnezeu! Mai mult, sfinţenia nu este altceva decât a păstra această gratuitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu, acest Har. Este vorba de a ne încrede în El şi de a ne încredinţa Lui, Harului său, acelei gratuităţi pe care ne-a dat-o şi de a primi mâna pe care El ne-o întinde constant, pentru ca eforturile noastre şi angajarea noastră necesară să poată fi susţinute de ajutorul său, plin de bunătate şi de milostivire.
Astăzi Isus ne cere să înaintăm pe calea iubirii pe care El ne-a indicat-o şi care porneşte din inimă. Acesta este drumul de urmat pentru a trăi ca nişte creştini. Fecioara Maria să ne ajute să urmăm calea trasată de Fiul său, pentru a ajunge la bucuria adevărată şi a răspândi pretutindeni dreptatea şi pacea.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini; îndeosebi, pe cei care provin din Croaţia şi din Serbia; din Trappes, Franţa; din Dieceza de Toledo, Spania; şi studenţii de la "Colegio Asunción Cuestablanca" din Madrid.
Salut credincioşii din Biancavilla, Fiuggi, Aprilia, Pescara şi Treviso; copiii de la Mir din Serravalle Scrivia, Quarto d'Altino şi Rosolina.
Şi urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
