Papa Francisc: Angelus (14 noiembrie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Textul evanghelic din liturgia de astăzi se deschide cu o frază a lui Isus care ne lasă uluiţi: "Soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer" (Mc 13,24-25). Cum aşa, şi Domnul face catastrofism? Nu, desigur, nu aceasta este intenţia sa. El vrea să ne facă să înţelegem că în această lume, mai devreme sau mai târziu, totul trece. Şi soarele, luna şi stelele care formează "firmamentul" - cuvânt care indică "fermitate", "stabilitate" - sunt destinate să treacă.
Însă, la sfârşit, Isus spune ce anume nu se prăbuşeşte: "Cerul şi pământul vor trece - spune el -, dar cuvintele mele nu vor trece" (v. 31). Cuvintele Domnului nu trec. El stabileşte o distincţie între lucrurile penultime, care trec, şi lucrurile ultime, care rămân. Este un mesaj pentru noi, pentru a ne orienta în alegerile noastre importante ale vieţii, pentru a ne orienta în ce anume se potriveşte să investim viaţa. În ceea ce este tranzitoriu sau în cuvintele Domnului, care rămân pentru totdeauna? Desigur în acestea. Dar nu este uşor. De fapt, lucrurile care cad sub simţurile noastre şi ne dau imediat satisfacţie ne atrag, în timp ce cuvintele Domnului, deşi frumoase, merg mai încolo de imediat şi cer răbdare. Suntem tentaţi să ne agăţăm de ceea ce vedem şi atingem şi ni se pare mai sigur. Este uman, ispita este aceea. Dar este o înşelătorie, pentru că "cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece". Aşadar, iată invitaţia: să nu construim viaţa pe nisip. Când se construieşte o casă, se sapă în adâncime şi se pun temelii solide. Numai un nesăbuit ar spune că sunt bani aruncaţi pentru ceea ce nu se vede. Discipolul fidel, pentru Isus, este cel care îşi întemeiază viaţa pe stâncă, adică pe Cuvântul său care nu trece (cf. Mt 7,24-27), pe fermitatea cuvântului lui Isus: acesta este fundamentul vieţii pe care Isus îl vrea de la noi şi care nu va trece.
Şi acum întrebarea - mereu, când se citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, se pun întrebări -, să ne întrebăm: care este centrul, care este inima pulsantă a Cuvântului lui Dumnezeu? Aşadar, ce anume dă soliditate vieţii şi nu va avea sfârşit niciodată? Ne spune Sfântul Paul. Centrul, întocmai, inima pulsantă, ceea ce dă soliditate, este iubirea: "Iubirea nu încetează niciodată" (1Cor 13,8), spune Sfântul Paul, este iubirea. Cel care face binele investeşte pentru veşnicie. Când vedem o persoană generoasă şi serviabilă, blândă, răbdătoare, care nu este invidioasă, care nu bârfeşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu jigneşte (cf. 1Cor 13,4-7), aceasta este o persoană care construieşte cerul pe pământ. Eventual nu va avea vizibilitate, nu va face carieră, nu va deveni ştire în ziare, şi totuşi ceea ce face nu se va pierde. Pentru că binele nu este pierdut niciodată, binele rămâne pentru totdeauna.
Şi noi, fraţi şi surori, să ne întrebăm: în ce anume investim viaţa? În lucruri care trec, ca banii, succesul, aparenţa, bunăstarea fizică? Din aceste lucruri noi nu vom duce nimic cu noi. Suntem alipiţi de lucrurile pământeşti, ca şi cum ar trebui să trăim aici pentru totdeauna? În timp ce suntem tineri, sănătoşi, totul merge bine, însă când vine ora plecării trebuie să lăsăm toate. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează astăzi: trece scena din această lume. Şi va rămâne numai iubirea. Aşadar, a întemeia viaţa pe Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă a evada din istorie, înseamnă a ne cufunda în realităţile pământeşti pentru a le face trainice, pentru a le transforma cu iubirea, imprimând în ele semnul veşniciei, semnul lui Dumnezeu. Iată aşadar un sfat pentru a lua alegerile importante. Când eu nu ştiu ce să fac, cum să iau o alegere definitivă, o alegere importantă, o alegere care comportă iubirea lui Isus, ce trebuie să fac? Înainte de a decide, să ne imaginăm că suntem în faţa lui Isus, ca la sfârşitul vieţii, în faţa Lui care este iubire. Şi imaginându-ne acolo, în faţa sa, în pragul veşniciei, să luăm decizia pentru astăzi. Aşa trebuie să decidem: privind mereu veşnicia, privindu-l pe Isus. Poate că nu va fi cea mai uşoară, poate că nu va fi cea mai imediată, dar va fi cea bună, acest lucru este sigur (cf. Sfântul Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, 187).
Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să facem alegerile importante ale vieţii aşa cum a făcut ea: după iubire, după Dumnezeu.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi celebrăm a V-a Zi Mondială a Săracilor, născută ca rod al Jubileului Milostivirii. Tema din acest an sunt cuvintele lui Isus "Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi" (Mc 14,7). Şi este adevărat: omenirea progresează, se dezvoltă, dar săracii sunt întotdeauna cu noi, întotdeauna există, şi în ei este prezent Cristos, în cel sărac este prezent Cristos. Alaltăieri, la Assisi, am trăit un moment forte de mărturie şi de rugăciune, pe care vă invit să-l reluaţi, vă va face bine. Şi sunt recunoscător pentru multele iniţiative de solidaritate care au fost organizate în diecezele şi în parohiile din toată lumea.
Strigătul săracilor, unit cu strigătul Pământului, a răsunat în zilele trecute la Întâlnirea Naţiunilor Unite despre schimbarea climatică COP26, la Glasgow. Îi încurajez pe cei care au responsabilităţi politice şi economice să acţioneze imediat cu curaj şi clarviziune; în acelaşi timp invit toate persoanele de bunăvoinţă să exercite cetăţenia activă pentru îngrijirea casei comune. În acest scop, chiar astăzi, Ziua Mondială a Săracilor, se deschid înscrierile la platforma Laudato si', care promovează ecologia integrală.
Astăzi este şi Ziua Mondială a Diabetului, boală cronică de care suferă multe persoane, chiar tineri şi copii. Mă rog pentru toţi şi pentru cei care împărtăşesc în fiecare zi truda lor, precum şi pentru lucrătorii sanitari şi voluntarii care îi asistă.
Şi acum să salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări. Văd multe steaguri, acolo... Îndeosebi pe cei veniţi din Spania şi din Polonia. Salut grupul scout din Palestrina şi credincioşii din Parohia "Sfântul Timotei" din Roma şi din Parohia Bozzolo.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
