|
| © Vatican Media |
Pacea începe cu demnitatea: un apel global pentru a pune capăt traficului de persoane
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu ocazia celei de-a XII-a Zile Mondiale de Rugăciune şi Reflecţie împotriva Traficului de Persoane, reînnoiesc cu tărie apelul urgent al Bisericii de a combate şi de a pune capăt acestei grave crime împotriva umanităţii.
În acest an, în mod deosebit, doresc să amintesc de salutul Domnului înviat: "Pace vouă" (In 20,19). Aceste cuvinte sunt mai mult decât un salut: ele arată calea către o omenire reînnoită. Adevărata pace începe cu recunoaşterea şi protejarea demnităţii date de Dumnezeu fiecărei persoane. Totuşi, într-o epocă marcată de o escaladare a violenţei, mulţi sunt tentaţi să caute pacea "prin arme, ca o condiţie pentru afirmarea propriei dominaţii" (Discurs adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2026). În afară de asta, în situaţiile de conflict, pierderea de vieţi omeneşti este adesea redusă de susţinătorii războiului ca "daună colaterală", sacrificată în urmărirea intereselor politice sau economice.
Din păcate, aceeaşi logică de dominaţie şi de desconsiderare a vieţii umane alimentează şi flagelul traficului de persoane. Instabilitatea geopolitică şi conflictele armate creează un teren fertil pentru traficanţii care exploatează persoanele mai vulnerabile, îndeosebi persoanele strămutate, migranţii şi refugiaţii. În cadrul acestei paradigme falimentare, femeile şi copiii sunt cei mai afectaţi de acest comerţ atroce. În afară de asta, decalajul tot mai mare dintre bogaţi şi săraci îi obligă pe mulţi să trăiască în condiţii precare, făcându-i vulnerabili la promisiunile înşelătoare ale recrutorilor.
Acest fenomen este deosebit de îngrijorător în contextul aşa-numitei "sclavii cibernetice", în care persoanele sunt atrase în scheme frauduloase şi activităţi delictuoase, cum ar fi fraudele online şi traficul de droguri. În aceste cazuri, victima este forţată să îşi asume rolul de făptaş, agravând propriile răni spirituale. Aceste forme de violenţă nu sunt episoade izolate, ci simptome ale unei culturi care a uitat să iubească aşa cum iubeşte Cristos.
În faţa acestor provocări grave, recurgem la rugăciune şi la reflecţie. Rugăciunea este "mica flacără" pe care trebuie să o alimentăm în mijlocul furtunii, căci ne dă puterea de a rezista indiferenţei faţă de nedreptate. Reflecţia ne permite să identificăm mecanismele ascunse ale exploatării în cartierele noastre şi în spaţiile digitale. În definitiv, violenţa traficului de persoane poate fi depăşită numai printr-o viziune reînnoită care consideră fiecare individ ca un fiu iubit de Dumnezeu.
Doresc să exprim sincera mea recunoştinţă faţă de toţi cei care, asemenea mâinilor lui Cristos, îşi întind mâna către victimele traficului de persoane, inclusiv reţelele şi organizaţiile internaţionale. Aş dori, de asemenea, să aduc un omagiu supravieţuitorilor care au devenit susţinători ai altor victime. Domnul să-i binecuvânteze pentru curajul, fidelitatea şi angajarea neobosită.
Cu aceste sentimente, îi încredinţez pe cei care comemorează această zi mijlocirii Sfintei Iosefina Bakhita, a cărei viaţă este o puternică mărturie de speranţă în Domnul care a iubit-o până la sfârşit (cf. In 13,1). Alăturaţi-vă nouă în drumul spre o lume în care pacea nu este numai absenţa războiului, ci este dezarmată şi dezarmantă, înrădăcinată în deplinul respect pentru demnitatea tuturor.
Din Vatican, 29 ianuarie 2026
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
