Organizaţiile catolice din România susţin necesitatea acordului părinţilor pentru orele de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate

În contextul dezbaterilor referitoare la modificările aduse Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului ce vizează, în special, derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, organizaţiile catolice din România susţin necesitatea acordului scris al părinţilor în vederea participării propriilor copii la astfel de programe.

Poziţia noastră se bazează pe faptul că părinţii sunt principalii educatori ai copiilor, fiind primii responsabili de educaţia acestora, aşa cum este menţionat şi în legea fundamentală a statului. Astfel, Constituţiei României la articolul 23, punctul 6, stipulează: "Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine". De asemenea, în Protocolul actualizat al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (din 8 decembrie 2014, la art. 2) pe care şi România l-a semnat, se menţionează: "Nimănui nu i se poate refuza dreptul de instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice". Respectarea responsabilităţii părinţilor devine cu atât mai semnificativă cu cât demersurile educative vizează aspecte atât de intime, precum afectivitatea şi sexualitatea.

În al doilea rând, considerăm că o educaţie adecvată şi integrală a tinerelor generaţii, ce urmăreşte creşterea armonioasă la nivel fizic, psihic, afectiv şi sexual nu poate să vizeze doar aspectele de prevenire a contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor. Suntem conştienţi în privinţa necesităţii educaţiei sanitare care să prevadă şi aspecte de educaţie sexuală, însă tinerele generaţii au dreptul să li se ofere un cadru moral de înţelegere a valorii propriei vieţi, a diferenţei şi complementarităţii naturale dintre bărbat şi femeie şi a demnităţii vieţii aproapelui.

În al treilea rând, având cunoştinţă de demersurile care s-au făcut în alte state în acest sens, ne exprimăm îngrijorarea în privinţa conţinuturilor pe care le-ar putea avea aceste programe şi care ar putea pune în pericol însuşi echilibrul emoţional al tinerelor generaţii. Şi în acest sens, considerăm că doar părinţii pot decide, conform convingerilor religioase şi în temeiul cunoaşterii propriului copil, dacă dezvoltarea cognitivă, psiho-emoţională şi socio-morală a copilului lor e compatibilă cu expunerea la informaţii sau viziuni antropologice diferite de cele care în mod responsabil le primeşte în familie.

Ca organizaţii care sunt compuse din numeroşi părinţi, cadre didactice şi persoane implicate în educaţie, ne exprimăm dorinţa ca Parlamentul României, prin demersurile legislative în această privinţă, să îşi manifeste grija faţă de binele tinerelor generaţii şi faţă de valoarea şi misiunea familiei.

Documentul este semnat de următoarele organizaţii:

• Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici, AGRU naţional

• Asociaţia Acţiunea Catolică "Sfântul Iosif" Iaşi

• Asociaţia Tineretului Român Unit ASTRU Cluj

• Asociaţia Tineretului Român Unit ASTRU Oradea

• Asociaţia Tineretului Român Unit ASTRU arhieparhial Blaj

• Asociaţia Tineretului Român Unit ASTRU eparhial Lugoj

• Asociaţia Familiilor Catolice "Vladimir Ghika" Bucureşti