Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XVIII-a din Timpul de peste An (a 36-a din Anul A): "Parabola muncitorilor trimişi la lucru în vie"
Duminica a XXV-a de peste an
Lectio Divina: "Parabola muncitorilor trimişi la lucru în vie" este a optsprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic îl descrie pe Isus ca fiind stăpânul viei (Mt 20,1-16).
Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 15 septembrie 2020, ora 19:00, la Oratoriul "Maria Bambina" din Bacău.
|
| Mironov Andrey, Cristos cu discipolii (2016) Sursa: commons.wikimedia.org |
Isaía ne spune clar în capitolul 5 că prin imaginea viei este simbolizat poporul lui Israel, aşa cum stă scris: "Via Domnului oştirilor este casa lui Israél; locuitorii din Iúda, plantaţia lui preferată" (Is 5,7). Pe acest popor, Dumnezeu l-a iubit cu o iubire infinită şi veşnică, pecetluită de o alianţă sacră; se îngrijeşte de el exact aşa cum ar face un viticultor cu via sa, făcând orice sacrificiu pentru ca ea să poată produce roadele cele mai bune.
Ce ar mai fi trebuit să facă pentru noi şi nu a făcut (Is 5,4)? S-a înjosit infinit de mult, încât Dumnezeu s-a făcut chiar el însuşi vie; a devenit viţa cea adevărată (In 15,1 şi următoarele) ale cărei mlădiţe suntem noi. Tatăl, care este viticultorul, continuă lucrarea sa de iubire în noi pentru ca noi să aducem rod, iar el aşteaptă cu răbdare; el curăţă, el cultivă, dar apoi ne trimite pe noi să lucrăm, să culegem roadele pentru a i le oferi.
Stăpânul viei stabileşte drept recompensă pentru munca unei zile un dinar - o sumă bună, care permitea un trai decent. Corespunde mai mult sau mai puţin drahmei convenite de bătrânul Tobít cu însoţitorul fiului Tobía pentru drumul către Média (Tob 5,15).
Dar, în povestirea din Evanghelie, acest dinar este imediat numit altfel de către stăpân; de fapt, spune: "ceea ce este drept vă voi da" (v. 4). Moştenirea noastră, salariul nostru este cel drept, cel bun - Domnul Isus. De fapt, el nu dăruieşte, nu promite altceva decât pe el însuşi. Răsplata noastră este în ceruri (Mt 5,12), la Tatăl nostru (Mt 6,1). Nu este dinarul care era folosit pentru plata taxei pe cap de locuitor romanilor, dinar pe care se afla imaginea şi inscripţia regelui Tiberiu Cezár (Mt 22,20), ci aici este figura lui Isus, numele şi prezenţa sa. El ne spune: "Eu sunt cu voi nu doar astăzi, ci în toate zilele până la sfârşitul lumii; Eu însumi voi fi răsplata ta."
Textul oferă vieţii noastre o energie foarte puternică ce derivă din verbele a (ne) trimite şi a merge, repetate de două ori; ambele verbe se referă la noi, ne ating în profunzime, ne cheamă şi ne pun în mişcare. Este Domnul Isus cel care ne trimite, făcând din noi apostoli: "Iată, eu vă trimit" (Mt 10,16).
În fiecare zi, Domnul ne cheamă pentru a merge în misiunea sa şi ne repetă acel "mergeţi!", iar fericirea noastră este ascunsă chiar aici, în punerea în aplicare a acestui cuvânt. Să mergem acolo unde ne trimite el, în lumea pe care ne-o arată el, spre realităţi şi persoane pe care el ni le scoate în cale.
Am văzut şi am gustat iubirea gratuită a Domnului, milostivirea sa fără margini; am primit răsplata, salariul pe care nu îl meritam; am fost umplut de har. Acum tresalt de o bucurie glorificatoare de nedescris; acum văd! Având sufletul reînnoit, cânt laudă acestei Iubiri minunate pe care Domnul o dăruieşte cu generozitate fără margini, fără măsură şi fără să reţină ceva pentru el. Aleluia!
Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.
Pr. Mihai Roca
