Tinerii din Acţiunea Catolică a Tinerilor din Săbăoani, în număr de 70, însoţiţi de pr. Claudiu Budău, au participat sâmbătă, 14 martie 2009, la o zi de reculegere, prilej de interiorizare şi meditare în aşteptarea sărbătorii Paştelui. Această zi s-a desfăşurat la mănăstirea părinţilor carmeliţi din localitatea Luncani, jud. Bacău, programul spiritual fiind propus de pr. Marius Taloş, SJ.
Ziua a început cu rugăciunea de dimineaţă în biserică, continuând cu un moment de cunoaştere reciprocă, în care am fost provocaţi "să nu stăm pe vârfuri" în faţa lui Dumnezeu, să nu facem lucruri extraordinare în această zi, ci doar acelea pe care suntem gata să le transformăm în obişnuinţe în zilele următoare. Şi cum toate lucrurile frumoase şi darurile din partea lui Dumnezeu vin doar câte trei, tinerii participanţi din Săbăoani la această zi de reculegere s-au străduit să îmbine într-un tot armonios, pentru reuşita acestei zile, rugăciunea personală (mai ales tăcerea), munca în grup şi împărtăşirea în plen (concretizată într-un moment artistic final).
Plecând de la parabola "Fiul risipitor", încercând să conştientizăm realitatea că "noi nu avem daruri, suntem deja daruri", fiecare dintre noi a meditat asupra legăturii dintre iubire şi dăruire în viaţa lui. A urmat apoi lucrul în grup, pe ateliere de discuţii, în cadrul cărora o parte s-au constituit în "grupul fratelui cel mic", o alta în "grupul tatălui", şi în cele din urmă "grupul fratelui cel mare". Fiecare grup a trebuit să-şi găsească protagonistul în viaţa tinerilor, să sublinieze ceea ce ar putea imita şi ceea ce ar trebui să evite, în viaţa de zi cu zi, din atitudinile lor, dar şi să pregătească o reprezentare scenică a parabolei în discuţie.
Punctul central al zilei l-a constituit sfânta Liturghie, concelebrată de pr. Marius şi pr. Claudiu, când am avut ocazia de a-l primi pe Cristos în sufletele noastre. După prânz, am parcurs împreună drumul Căii sfintei cruci pe dealul din spatele mănăstirii. Pr. Marius ne-a invitat să medităm îndeosebi asupra staţiunilor a III-a, a VII-a, a VIII-a şi a IX-a, staţiuni ale căderii, dar în primul rând, ale ridicării lui Isus. Tot în natură, la picioarele crucii, am recitat la final două mistere de rozariu şi am păstrat momente de tăcere, timp în care fiecare a adorat crucea şi şi-a privit chipul în oglinda ei.
Au urmat apoi momentele de împărtăşire a rezultatelor discuţiilor purtate pe grupuri. După acestea au fost prezentate momentele artistice pregătite de participanţi, în care tinerii au pus în scenă parabola "Fiului risipitor" din perspectiva lor actuală, un fel de "update" al circumstanţelor care au provocat manifestarea milostivirii Tatălui. La final, fiecare a împărtăşit impresia lăsată de această zi asupra lui, şi au fost multe lucruri interesante de semnalat...
În drumul spre casă, am făcut un popas la Casa de copii "Sfânta Maria" din Baraţi, unde am făcut turul casei şi ne-am bucurat de zâmbetele şi de jovialitatea sinceră a copiilor orfani ce locuiesc împreună cu surorile oblate asumpţioniste.
Întreaga zi a fost un izvor de speranţă, căci am uitat de problemele zilnice şi ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu, conştientizând importanţa dăruirii, iertării şi a iubirii.
Domnul să păstreze vie în inimile noastre amintirea acestei zile de neuitat din acest timp sfânt al Postului Mare.
Monica Hugianu
