În Biserica Catolică se celebrează, la 16 iulie, sărbătoarea Maicii Domnului de pe Muntele Carmel. Ceva asemănător se sărbătoreşte şi în Biserica Orientală, Maica Domnului ca Ocrotitoare, la 1 octombrie, datând din sec. al XII-lea. Veneraţia Maicii Domnului sub acest titlu a fost introdusă de către călugării Ordinului Carmelit din sec. al XIV-lea şi răspândită în Biserica Apuseană.
Ordinul Carmelit are originile sale pe Muntele Carmel, în Palestina, în Ţara Sfântă, unde între sec. XII-XIII, în timpul cruciatelor, câţiva pelerini s-au oprit, atraşi de frumuseţea locului şi de memoria prorocului Ilie, dornici de a trăi în urmarea lui Cristos, în căutarea adevăratului Dumnezeu în pace şi în rugăciune. Aceştia au început o viaţă eremitică, au construit o mică bisericuţă închinată Mariei, "Doamna locului sfânt". Icoana mariană preferată era aceea a gingăşiei, în care copilul îşi rezemă obrazul pe cel a mamei.
Sfântul Albert, patriarhul Ierusalimului, la cererea călugărilor, i-a reunit şi le-a dat o "normă de viaţă" cenobitică în 1210.
Obligaţi să părăsească Muntele Carmel din cauza persecuţiilor musulmane, s-au răspândit în toată lumea purtând cu ei memoria protecţiei Maicii Domnului, patroana şi podoaba Carmelului.
Se povesteşte, după o venerată tradiţie, că în 1251 Maica Domnului a apărut în Anglia sfântului carmelit Simon Stock, superiorul ordinului, şi aceasta i-a dăruit o mantie zicându-le că oricine ar fi purtat-o cu devoţiune, ar fi avut siguranţa mântuirii veşnice. Această mantie, redus în două bucăţi mai mici de stofă legate de şnur, a luat numele popular "scapular" şi astfel a devenit expresie a devoţiunii către Maria, semn de iubire şi de mântuire certă pentru aceea care îl poartă. Însă cine îl poartă, înainte de toate trebuie să-şi exprime voinţa de a parcurge o cale de sfinţenie, după spiritualitatea carmelită, apoi de a voi să o imite pe Maria, ce ne conduce la fiul său Isus.
După tradiţie sunt consemnate multe minuni datorate purtării scapularului şi mijlocirii Maicii Domnului de pe Muntele Carmel. Mijlociri speciale în pericole, mai ales la conversiuni la Dumnezeu în ultimele clipe ale vieţii. Mijlocirea Mariei, după spiritualitatea scapularului, continuă şi după moarte, în timpul purificării, până la întâlnirea cu Dumnezeu. Scapularul a devenit un semn de angajament propriu în viaţa creştină. L-au purtat ca semn de devoţiune mulţi creştini; multe persoane simple, dar şi regi şi sfinţi de seamă. Papa Ioan Paul al-II-lea a mărturisit că îl purta în tinereţe, după ce l-a primit într-o biserică carmelită din Cracovia.
Ordinul Carmelit azi e răspândită în toată lumea, dar unica mănăstire din România se află la Luncani (com. Mărgineni, jud. Bacău), unde se poate venera o icoana originală pe lemn, reprodusă pe măsură mai mare pe mozaic bizantin, cea a Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, ajunsă din Italia după un parcurs deosebit. Icoana, abia pictată, a fost prezentată la Roma la 12 septembrie 2001. Cu o zi înainte fusese ziua tristă din 11 septembrie 2001, când avusese loc atentatul terorist la cele două turnuri din New York. Ziua următoare icoana a fost purtată în Piaţa "Sf. Petru" de către Mons. Petru Mareş şi pr. Tiberiu Scorrano, împreună cu 12.000 de cinstitori ai scapularului proveniţi din toată lumea, cu ocazia anului Marian al Ordinului Carmelit. În timpul audienţei generale, într-o climă de tristeţe şi de nesiguranţă pentru viitor, a fost binecuvântată de papa Ioan Paul al II-lea, devenind astfel, în acel moment istoric, un semn de speranţă pentru al treilea mileniu.
Apoi icoana a parcurs un pelerinaj în toată Italia, pe durata unui an întreg, în diferite biserici unde mulţi credincioşi au venerat-o cerând pacea şi liniştea între popoare. La sfârşitul acestui pelerinaj, Ordinul Carmelit a donat-o poporului român în semn de frăţietate, pentru construirea păcii într-o Europă unită. Astfel, a ajuns la Luncani, la 3 august 2002, în ziua inaugurări mănăstirii, fiind primită cu entuziasm de numeroşi creştini catolici şi ortodocşi, de la autorităţile religioase şi civile şi reprezentanţi veniţi din Italia.
În acest an sărbătoarea hramului mănăstirii carmelite a fost celebrată de nunţiul apostolic în România, Excelenţa sa Jean Claude Périsset, sfânta Liturghie fiind la ora 11.00.
După celebrările religioase a avut loc prezentarea celei de a doua ediţii de "Expoziţie de Artă", organizată de mănăstire sub direcţia lui Marcel Ghercă, ucenic al neuitatului artist băcăuan Anton Ciobanu. Au fost expuse tablouri provenite de la Şcoala Populară de Artă din Bacău împreună cu realizări artistice provenite, în exclusivitate, de la Penitenciarul de maximă siguranţă din Bacău cu care mănăstirea colaborează la reabilitarea deţinuţilor prin artă şi muzică. Au fost expuse de asemenea obiecte din ceramică, basorelief, statui din răşină şi ghips, picturi făcute în atelierul mănăstirii. Apoi lucrări din argilă ale clasei a VIII-a de la Şcoala Generală din Luncani, Valeria Ronţu s-a prezentat cu opere de grafică, iar Constantin Ţitel cu sculptură în lemn. Expoziţia va putea fi vizitată şi săptămâna următoare după hram. La 20 iulie va fi sărbătoarea în onoarea sfântului proroc Ilie, patronul mănăstirii.
