Parcursul formativ al cursului de lider creștin a urmărit patru etape esențiale ale vieții spirituale și ale responsabilității creștine: chemare, discernământ, răspuns și misiune. Un drum care pornește din întâlnirea personală cu Dumnezeu, trece prin ascultarea glasului său, se concretizează într-o alegere liberă și se împlinește în slujirea aproapelui.
1. „Iată-mă! – Când Dumnezeu mă cheamă”. La deschiderea cursului cu Sfânta Liturghie și la primul moment de formare, părintele Vasile Petrișor, asistentul spiritual al sectorului adulți, zona Roman, ne-a vorbit despre chemarea lui Dumnezeu care se naște în taina întâlnirii cu el și prinde viață în iubirea și slujirea aproapelui. Așa cum Samuel a învățat să recunoască glasul Domnului, fiecare dintre noi a fost invitat să transforme nesiguranța în încredere și responsabilitatea în dăruire. În Acțiunea Catolică, a fi lider creștin nu înseamnă a căuta un loc de cinste, ci a avea curajul de a lua ștergarul slujirii, urmând exemplul lui Cristos. Căci adevărata măreție nu stă în puterea de a-i conduce pe ceilalți, ci în umilința de a merge împreună cu ei spre Dumnezeu. Iar în fața chemării sale, răspunsul inimii trebuie să fie, oprirea, tăcerea, ascultarea și răspunsul: „Iată-mă, Doamne! Învață-mă să te urmez, pentru a-i putea sluji pe frații mei cu iubire.” Această primă temă a așezat la temelia formării noastre ca lideri o convingere esențială: înainte de a fi responsabili pentru o comunitate, suntem chemați să fim discipoli ai lui Cristos. Înainte de a vorbi despre Dumnezeu, suntem invitați să învățăm să stăm în prezența lui. Iar înainte de a ne întreba ce avem de făcut, suntem chemați să ne întrebăm cui îi aparține viața noastră și în mâinile Cui alegem să o așezăm.
2. „Doamne, ce vrei să fac? – Arta discernământului”. Pentru a înțelege drumul formării liderului creștin, părintele Augustin Folner, priorul Mănăstirii Carmelitane de la Luncani, la al doilea moment de formare, ne-a îndreptat privirea spre viața lui Moise, în care Dumnezeu a lucrat cu răbdare, transformând un om cu limite și ezitări într-un slujitor al planului său. Cele trei etape ale vieții sale – curtea faraonului, Madianul și pustiul – devin trei școli ale unei formări interioare prin care poate trece fiecare lider creștin. În curtea faraonului, Moise cunoaște puterea, privilegiile și posibilitățile unei vieți aflate în apropierea autorității. El simte deja chemarea dreptății, dar intervenția sa arată că dorința de a face binele nu este suficientă dacă nu este însoțită de discernământ. Și liderul creștin poate fi animat de intenții bune, de inițiativă și de dorința de a schimba lucrurile, dar are nevoie să învețe că nu orice impuls personal exprimă voința lui Dumnezeu. Uneori, prima lecție a discernământului este să renunțăm la convingerea că știm deja ce trebuie făcut. În Madian, departe de palat, Moise devine păstor. Aici, în simplitatea vieții și în tăcerea deșertului, începe o altă formă de pregătire: aceea a răbdării, a ascultării și a smereniei. În fața rugului aprins, când Dumnezeu îl cheamă la o misiune care îl depășește, îndoiala lui devine locul în care se descoperă răspunsul lui Dumnezeu. Aceasta a fost învățătura părintelui Augustin, că totul trebuie să treacă prin inima discernământului creștin: nu să avem toate răspunsurile, ci să învățăm să recunoaștem glasul Domnului și să ne încredem în prezența lui. Discernământul cere rugăciune, ascultarea Cuvântului, sinceritate față de propriile motivații și disponibilitatea de a ne lăsa însoțiți. El ne ajută să deosebim între ceea ce ne dorim noi, ceea ce așteaptă ceilalți de la noi și ceea ce ne cheamă Dumnezeu să devenim și să împlinim. În pustiul străbătut împreună cu poporul lui Israel, Moise ne învață că drumul lui Dumnezeu nu este întotdeauna cel mai ușor și că fidelitatea se verifică mai ales în încercare. Acolo unde apar oboseala, nemulțumirea și nesiguranța, liderul creștin este chemat să rămână în dialog cu Dumnezeu, să mijlocească pentru cei încredințați lui și să nu confunde propria voință cu planul divin. Pustiul lui Moise ne învață și pe noi că discernământul nu se încheie odată cu luarea unei decizii, ci continuă prin ascultare și fidelitate, pas cu pas. Astfel, prin modelul lui Moise am învățat că maturitatea spirituală nu înseamnă să nu mai avem îndoieli, ci să învățăm să le așezăm înaintea lui Dumnezeu. Liderul creștin nu este cel care acționează cel mai repede, ci cel care știe să se oprească, să asculte și să întrebe cu sinceritate: „Doamne, ce vrei să fac?”
3. „Iată-mă, trimite-mă pe mine! – Curajul de a ne asuma misiunea” Discernământul adevărat nu ne lasă într-o așteptare fără sfârșit, ci ne conduce spre un răspuns concret. După ce am învățat să ascultăm chemarea și să căutăm voința lui Dumnezeu, am fost invitați să facem pasul de la intenție la dăruire, de la întrebare la asumare, de la rugăciune la faptă. Am trăit împreună cu sora terțiară carmelitană Melinda Ferenț o punere în practică a chemării, a avea curajul de răspunde când suntem chemați pe nume, la fel ca Samuel și să ne despuiem de egoul nostru, să ne descălțăm ca Moise, pentru a face spațiu lui Dumnezeu să ni se descopere. De la Moise învățăm că asumarea misiunii nu presupune absența fricii. Curtea faraonului ne amintește că nu putem construi misiunea doar pe puterea și competențele noastre. Madianul ne învață că avem nevoie de o inimă formată în ascultare și smerenie. Pustiul ne arată că slujirea cere perseverență, răbdare și încredere chiar și atunci când roadele nu se văd imediat. Cele trei etape propuse sunt o adevărată școală a responsabilității creștine. Pentru responsabilii adulți din Acțiunea Catolică, acest răspuns se traduce prin disponibilitatea de a-și asuma concret misiunea în comunitate, de a însoți copiii și tinerii, de a-i sprijini pe cei aflați în dificultate și de a contribui la creșterea unei comunități în care fiecare persoană își descoperă locul și darurile. Nu este vorba despre a face totul singuri, nici despre a demonstra că suntem indispensabili, ci despre a ne pune darurile noastre în slujba celorlalți. A spune „Iată-mă!” înseamnă să acceptăm că Dumnezeu poate lucra prin noi chiar și atunci când nu ne simțim pe deplin pregătiți. Înseamnă să nu ne ascundem în spatele nesiguranței, dar nici să nu ne bazăm exclusiv pe propriile puteri. Înseamnă să avem curajul unui da rostit în libertate, susținut de rugăciune și concretizat în fapte.
4. „Merg... pentru tine și împreună cu ceilalți – Liderul trimis să slujească”. Misiunea creștină a unui lider, nu este un proiect personal și nici o realizare care poartă semnătura unui singur om. La acest ultim moment de formare, părintele Claudiu Cocuț, asistent spiritual pentru zona Bacău, a punctat, claritatea, ascultarea și dialogul folosindu-se de modelul biblic al regelui David, care prin modul său de a acționa, a demonstrat lucrarea lui Dumnezeu, la care a fost chemat să participe cu darurile, limitele și responsabilitățile sale, făcând clar ceea ce era în planul lui Dumnezeu. Am învățat că Liderul Acțiunii Catolice nu este doar cel care organizează, coordonează sau ia decizii, ci mai ales cel care învață să însoțească, să formeze, să unească și să-i ajute pe ceilalți în a lua decizii corecte, pentru a crește în credință. Liderul autentic privește, știe să asculte înainte de a îndruma, încurajează fără a controla, corectează fără a umili și oferă încredere fără a lua locul celuilalt, cultivând libertatea, responsabilitatea și disponibilitatea celorlalți de a răspunde, la rândul lor, chemării lui Dumnezeu. A merge „pentru Tine” trebuie să fie pentru liderul creștin „a-l păstra pe Cristos în centrul misiunii”, pentru ca responsabilitatea să nu devină ambiție personală, iar slujirea să nu se transforme într-o căutare a recunoașterii. A merge „împreună cu ceilalți” înseamnă a recunoaște că misiunea noastră se trăiește în comuniune, că darurile fiecăruia sunt necesare și că adevărata creștere se vede atunci când și ceilalți devin capabili să slujească, să mărturisească și să transmită mai departe credința primită. Astfel, liderul Acțiunii Catolice nu este doar un om care conduce o activitate, ci un om care își lasă viața modelată de evanghelie și devine, prin prezența sa, o mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu.
„Iată-mă!” A fost răspunsul adulților și la toate momentele interactive care au completat sesiunile de formare, unde prin comunicare, dialog și cunoaștere interactivă, am descoperit lucruri frumoase unii despre alții. Rugăciunea, adorația și drumul crucii împreună, a consolidat formarea și trăirea intensă a tuturor momentelor formative.
Cursul s-a încheiat duminică după Sfânta Liturghie prezidată de părintele Cătălin Beșleagă, asistent spiritual al sectorului copii, zona Bacău, care, împreună cu părintele Augustin, ne-au încurajat în îndeplinirea cu fidelitate a misiunii noastre, care a coincis cu ziua mondială a misiunii.
După evaluarea finală și formularea concluziilor, părintele Cătălin s-a bucurat să fie alături de noi ne-a îndemnat să fim lideri după inima lui Cristos și ne-a înmânat diplomele „Mandat de lider” pregătite de responsabilii sectorului adulți ai Acțiunii Catolice și un pin simbolic. Acest moment a fost și este un semn al încrederii acordate responsabililor participanți la curs, dar și o invitație la asumarea responsabilă a misiunii. Ea nu confirmă că avem toate răspunsurile, ci ne amintește că suntem chemați să continuăm să le căutăm împreună cu Dumnezeu.
Să privim la Sfântul Paul, la Samuel, la Moise, la David și la toți cei care au învățat să răspundă chemării divine dincolo de propriile frici, să descoperim că Dumnezeu nu așteaptă de la noi perfecțiunea, ci disponibilitatea de a ne lăsa transformați și trimiși. El nu ne cheamă să fim sursa luminii, ci să o primim de la Cristos și să o ducem mai departe prin felul în care trăim, slujim și iubim.
Poate că întrebarea „Doamne, ce să fac?” nu va primi întotdeauna un răspuns imediat. Vor exista momente în care va trebui să ne oprim, asemenea lui Moise în fața rugului aprins, să ascultăm și să așteptăm. Vor exista și momente în care va trebui să pășim înainte fără să cunoaștem întregul drum, încrezători că Dumnezeu nu ne abandonează în misiunea sa.
Dar, dincolo de toate responsabilitățile și provocările, rămâne esențială atitudinea inimii: aceea de a fi disponibili, de a discerne, de a răspunde și de a merge împreună.
Chemare. Discernământ. Răspuns. Misiune. Patru etape ale unui singur drum: acela al omului care se lasă întâlnit de Dumnezeu și învață să-I dăruiască întreaga viață.
Iar rugăciunea care însoțește acest drum poate deveni rugăciunea fiecărui lider creștin: Doamne, când mă chemi, învață-mă să te ascult. Când nu știu încotro să merg, luminează-mi discernământul. Când mă tem, dă-mi curajul de a răspunde. Iar atunci când mă trimiți, învață-mă să nu merg pentru propria mea glorie, ci pentru tine și împreună cu frații mei. Fă din responsabilitatea mea o slujire, din cuvintele mele o încurajare și din viața mea o mărturie a iubirii tale.
„Iată-mă, Doamne!” Să nu fie doar astăzi, la încheierea unui curs, ci în fiecare zi în care cineva are nevoie de prezența, ascultarea, încurajarea și iubirea mea ca să se apropie de Dumnezeu.
O mulțumire tuturor participanților că au avut încredere în echipa responsabililor diecezani ai sectorului adulți: Alina Cochiorca, pentru zona Bacău și Simona Imbrișcă-Enășoaie, pentru zona Roman și Bernadetei Moreanu, secretar al Acțiunii Catolice. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare în parte pentru toată dăruirea voastră în slujba Bisericii!
Simona Enășoaie, vicepreședinte diecezan sector adulți,
Acțiunea Catolică „Sfântul Iosif” Iași
Album foto
16-18 octombrie 2026: Luncani: Curs de formare pentru sectorul adulți din Acțiunea Catolică
