A fost o zi frumoasă, în care oameni veniți din diferite țări s-au adunat împreună pentru a se ruga și pentru a arăta că, dincolo de limbă și tradiții, credința în Cristos ne unește pe toți.
Comunitatea română a fost prezentă și în acest an cu multă bucurie. Costumele noastre populare au atras privirile prin frumusețea lor și au adus o parte din România în mijlocul celorlalte comunități. Fiecare ie și fiecare motiv cusut ne amintesc de părinții și bunicii noștri, de satul românesc și de tradițiile pe care avem datoria să le păstrăm și să le dăm mai departe.
O mare bucurie a fost prezența numeroaselor familii tinere și a multor copii. Comunitatea română s-a remarcat prin numărul mare de familii cu copii, un semn frumos de speranță pentru viitor. Ei sunt cei care vor duce mai departe credința și valorile creștine pe care le-am primit de la înaintașii noștri.
Multe dintre aceste familii sunt originare din Parohia Oțeleni, județul Iași, din Săbăoani, județul Neamț, dar și din alte colțuri ale țării. Chiar dacă viața le-a adus departe de România, ele nu și-au uitat rădăcinile și continuă să păstreze credința, tradițiile și dragostea pentru Biserică.
În cuvântul său de învățătură, pornind ca de obicei de la lecturile duminicii, Preasfințitul Jean Paul a subliniat importanța „invitației”! „Toți am primit invitație la nuntă, spunea episcopul. Nimeni nu a fost marginalizat sau uitat. Toți cei care suntem botezați am fost chemați la nuntă. Ne bucurăm să vă vedem în hainele dumneavoastră tradiționale, dar dacă țineți la aceste haine, la haina de botez mai țineți?
Vă mulțumesc pentru că prin trăirea credinței dumneavoastră, respectiv a botezului, continuați tradiția bimilenară a Bisericii. Mulțumesc pentru că, venind în țara noastră, ați adus odată cu dumneavoastră și entuziasmul credinței! Continuați să răspundeți invitației Domnului la nuntă! Continuați să vă îngrijiți haina de botez, astfel încât să fiți sesizați de la distanță ca fiind adevărați trăitori ai credinței și prin urmare un exemplu și pentru comunitățile noastre!”
Un moment important al Sfintei Liturghii a fost rugăciunea credincioșilor, din care o parte a fost rostită în limba română. În aceste vremuri, când războiul din apropierea noastră aduce atâta suferință, rugăciunea pentru pace a avut o însemnătate aparte.
Ne-am rugat ca Dumnezeu să înmoaie inimile conducătorilor, să le dea înțelepciune și să-i ajute să găsească drumul către pace. Ne-am rugat pentru cei care suferă din cauza războiului, pentru familiile despărțite și pentru copiii care nu mai au parte de liniște și siguranță.
Am fost îndemnați să nu uităm că pacea trebuie să înceapă și în inimile noastre, în familiile noastre și în felul în care ne purtăm unii cu alții.
Liturghia Popoarelor ne-a arătat încă o dată că putem fi diferiți prin limbă și tradiții, dar uniți prin aceeași credință. Pentru românii din Libourne-Bordeaux, această întâlnire a fost un prilej de bucurie, de rugăciune și de apropiere.
Prezența atâtor copii ne dă încredere că munca părinților și credința primită de la bunici nu sunt în zadar. Atâta timp cât familiile se roagă împreună, copiii cresc aproape de Biserică, iar tradițiile sunt păstrate cu dragoste, credința noastră va merge mai departe.
La final, după ce ne-am împărtășit din Cuvântul Domnului și după ce am avut posibilitatea să dialogăm și cu celelalte grupuri lingvistice, dar și cu Preasfințitul Jean Paul James, care ne-a rugat să ducem salutul nostru părintelui capelan care se ocupă de comunitatea românilor catolici din Libourne, ca și episcopilor noștri din țară, ne-am întors acasă, bucuroși că ne-am îmbogățit din Cuvântul lui Dumnezeu, dar și din experiența popoarelor alături de care trăim și muncim aici în Franța.
Departe de România, dar cu Dumnezeu în suflet și cu țara în inimă, românii continuă să fie o comunitate vie, unită prin credință, familie și speranță.
Matias Tiba
Album foto
11 octombrie 2026: Libourne (Bordeaux): Români prezenți la Liturghia Popoarelor
