Calendarul îl aminteşte la 4 decembrie pe fericitul Adolf Kolping. Acest preot german este fondatorul Asociaţiei Kolping. Biserica şi lumea au primit de la el moştenirea unei comunităţi de formare, de acţiune şi de întrajutorare. Ce ne spune azi Kolping?
Ne spune că, în comunitate, putem fi diferiţi în ceea ce suntem, dar uniţi mereu în ceea ce facem.
Ne spune că de formarea noastră depinde viaţa noastră şi formarea înseamnă angajament pentru un efort susţinut şi pentru o implicare constantă.
Ne spune că nu este timp să ne plângem: este vremea să acţionăm. Putem realiza multe atunci când vrem trăinicie. Putem realiza lucruri mari când cei pricepuţi se asociază, pentru că "inima omului are nevoie de bucurie şi se conturează în mod esenţial în munca de asociaţie".
Ne spune că, dacă împărţim bucuriile şi necazurile, atunci creştem împreună.
Ne mai spune că o viaţă împlinită presupune disciplină, reguli şi rutină, dar şi explozia de creativitate şi libertate.
Între standardele rigide ale tradiţiei şi riscul împrăştierii, leacul vine din asumarea de responsabilităţi, pe urmele marilor modele, aşa cum a fost Kolping.
Fericitul Adolf Kolping ne mai învaţă că "acela care doreşte să-i câştige pe alţii trebuie să-şi pună inima în joc".
Pr. Ştefan Ciubotaru,
praeses KM
*
Gând de preţuire şi binecuvântare
Opera socială Kolpingwerk, care a apărut în Germania, în toamna anului 1846, prin strădania unui preot carismatic, Adolph Kolping, are drept scop asistenţa şi pregătirea profesională a credincioşilor, în special a celor tineri. Motoul asociaţiei este acesta: A se ruga, a învăţa, a munci cu multă seninătate şi, mai ales, cu bucurie.
Din dorinţa părintelui viceparoh de la domul din Köln, scopurile culturale ale acestei iniţiative erau: un creştin angajat, un artist de valoare, un bun tată de familie şi un cetăţean responsabil.
Având o mare dragoste pentru muncitori, el s-a străduit să le arate nu numai o activitate caritativă specială, ci să-i introducă în marea operă de evanghelizare, interesându-se, într-un chip deosebit, de pastoraţia tuturor celor care muncesc.
A exercitat, cu mare însufleţire, şi apostolatul jurnalismului înfiinţând şi conducând diferite publicaţii săptămânale cu un real şi puternic caracter popular şi educativ. Avea în această direcţie o dorinţă fierbinte de a-i convinge pe oameni că "religia, credinţa şi munca sunt terenul de aur al poporului". În acest mod a reuşit să ajungă şi să pătrundă în marele şi vastul domeniu social, de unde proveneau tinerii meseriaşi.
Prin această activitate diversificată, a devenit foarte popular şi preţuit, nu numai de cei simpli, ci şi de episcopi, şi chiar de însuşi papa Pius al IX-lea, care l-a onorat, primindu-l în audienţă, încurajându-l în opera începută.
Îndeplinind cu multă dăruire, în acelaşi timp, trei profesii în slujba Biserici şi al societăţii (capelan la dom, preşedintele al Asociaţiei de Artişti şi Meseriaşi Artizanali, editor apoi şi jurnalist), fiind încă din tinereţe suferind, încet-încet a fost afectat şi doborât de oboseală şi, după aproape 20 de ani de preoţie, a încheiat cursul vieţii, la 4 decembrie, în oraşul Köln, la vârsta de 52 de ani, în anul Domnului 1865.
A lăsat în urmă peste 24.000 de membri în peste 400 de localităţi. Astăzi opera lui a trecut graniţele Germaniei şi a ajuns în multe ţări ale Europei, chiar şi în România, devenind o adevărată replică creştină la ideologia marxistă, care, prin corifeii ei, eliminase din activităţile sociale prezenţa lui Dumnezeu şi a religiei.
Lucrarea lui s-a înscris în planul lui Dumnezeu de a face să se înţeleagă că munca e un dar al lui Dumnezeu pentru înălţarea omului şi un semn de mare nobleţe ce îl face pe om să se asemene astfel cu însuşi Creatorul a toate.
În semn de preţuire, de binecuvântare şi încurajare pe drumul formării şi al slujirii oamenilor ce sunt chemaţi la sfinţire şi fericire.
La mulţi ani, Familie Kolping din Moldova!
Petru Gherghel
episcop de Iaşi
*
Predica rostită de Ioan Paul al II-lea la Liturghia de beatificare a preotului Adolph Kolping din Köln
1. Mântuitorul nostru Isus Cristos a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie (cf. 2Tim 1,10).
(Lectura de astăzi din Evanghelia după sfântul Marcu ne aminteşte de episodul vindecării orbului din Ierihon. Evanghelia dezvăluie, de asemenea, numele lui: Bartimeu, şi redă rugăciunea-strigăt a lui: "Fiul lui David, Isus, ai milă de mine" (Mc 10,47). În cele din urmă se referă la cererea sa emoţionantă, "Rabbuni, să-mi recapăt vederea" (Mc 10,51). Iar răspunsul lui Isus a venit imediat: "Mergi, credinţa ta te-a mântuit" (Mc 10,52).
Iată unul dintre acele semne pe care Isus din Nazaret le-a realizat în timpul slujirii sale publice: redarea vederii orbului, astfel că Isus îi oferă lumină vieţii sale. Întreaga misiune a lui Cristos este plină de acest sens: el oferă lumină divină vieţii umane prin evanghelie. În lumina cuvintelor lui Cristos, viaţa umană capătă sens: sensul ultim, care luminează, de asemenea, diferitele sfere ale vieţii pământeşti).
2. Astăzi este ridicat la cinstea altarelor, ca fericit al Bisericii, slujitorul lui Dumnezeu Adolph Kolping. Putem spune că lectura evanghelică de astăzi se întâlneşte în mod special cu viaţa şi activitatea acestui preot generos, care, în ultimul secol, a aruncat marea lumină a evangheliei asupra problemei întotdeauna dificile, a dreptăţii sociale, în ceea ce priveşte raportul dintre muncă şi capital. Beatificarea lui Adolph Kolping, în anul în care celebrăm o sută de ani de la publicarea enciclicei Rerum novarum (1981), dobândeşte o semnificaţie deosebit de elocventă.
3. Kolping a încercat să-i scoată pe creştini din starea de indiferenţă şi să-i conştientizeze de responsabilităţile lor pe care le au faţă de lume. Pentru el, creştinismul nu ar trebui să fie înţeles pur şi simplu ca un "loc de rugăciune", dar inserat în cotidian şi implicat în formarea realităţii sociale. Locurile în care trebuie să-şi exercite responsabilitatea umană şi creştină sunt pentru el: familia, Biserica, locul de muncă şi politica.
Familia
4. Adolph Kolping ştia foarte bine că printre oameni, familia este prima şi cea mai naturală comunitate a vieţii. Nici un om nu vine singur pe lume: tatăl şi mama îi dau viaţa. Un copil are nevoie de familie, are nevoie de prieteni şi rude care să-l ajute să stabilească relaţii cu lumea din jurul lui. Adolph Kolping scrie: "Primul lucru pe care omul îl găseşte în viaţă, ultimul pe care îl ţine în mâinile sale şi cel mai preţios pe care-l are, chiar şi atunci când nu-l apreciază, este viaţa de familie".
Familia este locul în care omul poate face primele sale experienţe de viaţă şi de credinţă, pentru a putea face, pe baza lor, experienţele ulterioare ale credinţei şi ale lumii. În ciuda tuturor, Kolping a fost conştient de ameninţările la adresa familiilor şi eşecurile lor.
Iată de ce el a atribuit o mare valoare sfinţirii familiei. El spunea mereu: "Trebuie să înceapă din casă, ceea ce va trebui să strălucească în societate". Dacă familia rămâne sănătoasă, atunci chiar şi o societate bolnavă se poate vindeca. Dar, în cazul în care familiile sunt bolnave, atunci societatea în ansamblul ei este serios ameninţată. Din acest motiv, Adolph Kolping a rezervat familiei un loc central în programul său de reînnoire pastoral-socială.
Biserica
5. Pentru Adolph Kolping Biserica este locul unde omul aude cuvântul lui Dumnezeu, care-l ghidează în toate sarcinile, şi unde primeşte sacramente, care-i dau puterea de a îndeplini aceste sarcini. Tot ceea ce are Biserica, a primit de la Isus Cristos. Are toate acestea nu pentru sine, ci pentru umanitate. În Biserică îl găsim pe Cristos şi, în acelaşi timp, vocaţia noastră în lume.
Adolph Kolping a fost un om al Bisericii. El a fost marcat de evanghelia lui Cristos deja din experienţa sa anterioară, ca meşteşugar. Ca păstor s-a îndreptat în mod special către cei exploataţi şi slabi. Apoi au fost meşteşugarii şi muncitorii din fabrici. Angajamentul său social, care s-a bazat pe credinţă, i-a dat puterea de a lucra în slujba altora, şi aşa a arătat încrederea în prietenia pe care Dumnezeu o nutreşte pentru om. Adolph Kolping a adunat meşteşugarii şi muncitorii, îndepărtând astfel izolarea şi resemnarea lor. Comunitatea de credinţă le-a dat puterea de a face faţă vieţii de fiecare zi, în calitate de martori ai lui Cristos în faţa lumii.
A ne alătura celor care sunt împrăştiaţi, dispersaţi şi pentru a trage noi forţe din unitate este şi rămâne sarcina noastră de astăzi. Noi suntem creştini nu numai pentru noi înşine, dar chiar mai mult pentru alţii. Avem nevoie de fraţii noştri creştini, care, prin mărturia lor pentru Cristos, întăresc misiunea noastră creştină în lume.
Trebuie să fi fost extraordinar preotul Adolph Kolping, ca să-i entuziasmeze chiar şi astăzi pe mulţi bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, spre Cristos şi la Biserica sa! Vouă, dragi fraţi şi surori din Familia Kolping v-a fost încredinţată moştenirea lui Adolph Kolping. Daţi această moştenire generaţiilor viitoare!
Misiunea
6. Umbrele nedreptăţii, ale exploatării, ale urii şi ale umilirii oamenilor dominau situaţia meseriaşilor şi muncitorilor din fabrici, în secolului 19.
Adolph Kolping s-a îndreptat în primul rând spre oameni. Nu structurile trebuie să se schimbe mai întâi, ci oamenii. Inspirat de credinţa în Dumnezeu, care vrea fericirea tuturor oamenilor, Kolping a început un proces perseverent de educaţie. Prin vorbe şi scrieri, bine-gândite, prin planuri şi acţiuni, el a încercat împreună cu colaboratorii săi să ofere spaţiu şi voce evangheliei muncii, care a devenit, pentru Kolping şi pentru munca sa, domeniul de activitate pentru un creştinism mai aproape de lumea muncitorilor.
Cu ideile sale a deschis calea şi a fost precursorul marilor enciclice sociale, care, începând cu Rerum novarum (1891), regăsesc în acest an în enciclica Centesimus annus o expresie semnificativă. Biserica a fost întotdeauna alături de oamenii care lucrează. Cu beatificarea lui Adolph Kolping, ea intenţionează să-i onoreze pe aceşti autori ai progresului şi ai dezvoltării societăţii.
Politica
7. Politica, asumarea responsabilităţii faţă de societate şi comunitatea umană, era pentru Kolping o consecinţă a evangheliei. "Depinde de creştinismul nostru activ - scria Kolping - dacă lumea va reveni la ordinea creştină. Acum, noi nu ar trebui să limităm creştinismul activ doar pe pereţii bisericilor sau în camerele bolnavilor sau în mediul nostru familial, dar trebuie readus la viaţă (în fiecare zi)". Din acest motiv, i-a pregătit şi i-a încurajat pe prietenii săi să-şi asume responsabilitatea în politică şi în societate. Creştinii nu trebuie să se dea înapoi, dar au rolul lor şi misiunea lor de neînlocuit în lumea muncii şi în posturile de conducere în politică. Kolping ştia că "Biserica nu poate şi nu trebuie să neglijeze problema socială... trebuie să participe la viaţa civilă şi (trebuie) să nu-i fie frică de luptă".
Biserica, dragi fraţi şi surori, suntem noi toţi! În multe ţări europene regimurilor totalitare comuniste s-au prăbuşit. Cu ce vor fi înlocuite? Care este alternativa la teoria socială marxistă, ale cărei consecinţe au ruinat lumea? Alternativa pe care Kolping o oferă se bazează pe evanghelie. "Nu se va înţelege niciodată corect şi complet situaţia autentică a relaţiilor în lumea politică şi socială, decât dacă, în acelaşi timp, se ia în considerare aspectul religios. Religia este şi rămâne; chiar dacă se recunoaşte sau nu, în cel mai profund mod, este prima şi ultima întrebare pentru om". În faţa acestor realităţi, Adolph Kolping azi este un martor în faţa noastră.
8. Mântuitorul nostru Isus Cristos a biruit moartea (cf. 2Tim 1,10).
Participăm la Euharistie, care este sacramentul acestei victorii a lui Cristos, care a acceptat moartea ca o jertfă pentru păcatele lumii. El a biruit moartea!
În virtutea acestui sacrificiu el a aruncat o nouă lumină asupra vieţii noastre umane şi asupra morţii: lumina cea mai importantă şi radicală!
Învierea lui Cristos este, de asemenea, ultimul cuvânt al Evangheliei, care ne deschide ochii, la fel ca orbului din Liturghia de azi, asupra atâtor domenii ale vieţii umane.
Să-i mulţumim Domnului Înviat care, la momentul potrivit din istorie, l-a chemat pe servitorul său Adolph Kolping să fie slujitor credincios şi înţelept "al evangheliei sociale", evanghelia drepturilor lucrătorilor, evanghelia demnităţii muncii umane.
Să-i mulţumim lui Cristos, deoarece, în această zi, slujitorul lui Dumnezeu Adolph Kolping a fost ridicat la cinstea altarelor ca fericit al Bisericii. Aşa să fie!
Duminică, 27 octombrie 1991
Ioan Paul al II-lea
* * *
Asociaţia Kolping Moldova, care activează pe teritoriul Diecezei de Iaşi, are site-ul www.kolpingmoldova.ro şi pagina de facebook @KolpingMoldovaRomania.
