Misiunea romano-catolică Djebonoua din Coasta de Fildeş are începând din luna ianuarie 2010 un sit pe internet: www.misiuneafrica.ro. Părintele Marius Gabriel Catrinţaşu prezintă această iniţiativă într-un textul preluat din pagina "Cine suntem" a acestui sit.
Ideea de a prezenta o parte din Africa prin intermediul internetului îmi aparţine. De fapt, încă de când eram pe băncile facultăţii mi-am propus realizarea unui site parohial acolo unde voi fi vicar. Din păcate, în prima parohie unde am activat, acest lucru nu a fost posibil din motive obiective.
În luna iulie 2008, Preasfinţitul Petru Gherghel m-a contactat telefonic pentru a mă anunţa că drumul meu spre Africa, spre misiuni, este din ce în ce mai conturat. Nu am crezut atunci că situl actual va putea lua naştere.
În decembrie, acelaşi an, am făcut prima experienţă în Coasta de Fildeş, o ţară misionară, pe care am găsit-o după un război civil de mai bine de cinci ani decimată, scindată şi plină de nevoi. Am constatat cu multă bucurie prezenţa curentului electric, a reţelelor de telefonie mobilă, dar mai ales a internetului, ceea ce m-a determinat să revin asupra ideii de a crea un sit cât mai complex care să vorbească în numele nostru, al celor care vestim Evanghelia pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu.
În primele luni de misiune aveam acces doar o oră pe săptămână la internet, pentru că serviciul era oferit la Yamoussoukro, capitala politică a Coastei de Fildeş, la o distanţă de 100 de kilometri de misiunea din Djebonoua. Studiind în ansamblu situaţia economică şi politică, am remarcat o oarecare îmbunătăţire a relaţiilor rebeli-oficialităţi politice, astfel încât investitorii străini nu au dat înapoi în a investi prompt în calitatea reţelelor. Sunt şase luni de când avem în cadrul misiunii internet nelimitat, ceea ce mi-a permis să prind curaj şi să dau viaţă ideilor care erau de mult prezente în mintea mea.
După ce în prealabil am cerut şi am primit acceptul părintelui Claudiu Iştoc, directorul Centrului Misionar al Diecezei de Iaşi, într-o seara fierbinte de iulie, timid, i-am întrebat pe prietenii şi colaboratorii mei din ţară dacă sunt disponibili să mă ajute să construim un sit cu activităţile misiunii din Parohia Djebonoua. Disponibilitatea dumnealor m-a determinat să fiu şi mai hotărât în a începe cât mai repede lucrul. Au fost multe piedici până să se ajungă la forma actuală.
Aproape de jumătatea lunii iulie, bolile tropicale (malaria şi febra tifoidă) au pus stăpânire pe întregul meu organism, astfel încât, în cinci săptămâni de boală am celebrat o singură Liturghie. La 22 septembrie 2009, preotul italian care a fost paroh în Djebonoua timp de doi ani a fost transferat la o altă parohie, permiţându-ne astfel să ne reorganizăm şi să începem viaţa misiunii în format românesc: părintele Gabriel Cimpoeşu - paroh, iar eu - vicar. Deseori am rămas fără electricitate, uneori 4-5 zile, apoi calitatea slabă a internetului şi traficul redus au făcut ca apariţia acestui sit să întârzie. Nu vreau să las pe ultimul plan prezenţa neobosită a viruşilor care ne-a determinat să luăm totul aproape de la zero de cel puţin două ori. Dar puterea lui Dumnezeu e mare şi determinarea noastră de asemenea. Ori de câte ori au fost probleme sau dificultăţi, am luat totul de la capăt cu o răbdare africană. Fără ajutorul şi strădania prietenilor şi a colaboratorilor, nu aş fi ajuns astăzi la acest final. Probabil sunt conştienţi că au reuşit să creeze în mod minunat o punte de legătură între Africa şi Europa, între Arhidieceza de Bouake şi Dieceza de Iaşi, în acest sens le oferim mulţumirile noastre sincere.
Îi aduc mulţumiri părintelui paroh, Gabriel Cimpoeşu, pentru susţinerea şi răbdarea de care a dat dovadă. De multe ori m-a înţeles când stăteam ore întregi în faţa calculatorului, încercând să trimit o fotografie sau eventuale materiale. Au fost momente când pentru trimiterea unei singure fotografii a fost nevoie şi de două ore. De aceea, privind acum la acest sit, simt imperios necesar dorinţa de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru darul comunicării. În luna octombrie a anului 2009, am primit un telefon de la o persoană necunoscută din Italia care mi-a spus că prin intermediul revistei "Lumina creştinului", a citit articolul despre bătrânul cu săculeţul de orez şi a rămas impresionată. Am spus că e mare lucru ca cineva care nu ne cunoaşte să ne sune şi să îşi ofere ajutorul pentru acel biet bătrân. Internetul nu mai este de mult un lux, mai ales aici, în zona de misiune fiind un instrument necesar comunicării. Acest sit se doreşte a fi un instrument de informare, dar şi de comunicare. Misiunea presupune înainte de toate un raport de relaţionare cu cei care ne înconjoară. Sunt conştient că orice articol legat de Africa este fascinant. Cu atât mai mult, un articol care descrie o parte din activitatea noastră, a echipei române care lucrează pe pământul african.
La 15 decembrie 2009, am primit cu deosebită bucurie două tinere laice voluntare, Teodora Lenuţa-Lungu şi Cristina Gheţ, pentru a lucra împreună cu noi, în următorii doi ani. Câmpul de lucru aici este foarte diversificat, astfel încât nu putem afirma că toate sunt perfecte. Un gând de mulţumire Preasfinţitului Petru Gherghel şi Preasfinţitului Aurel Percă pentru sprijinul şi încrederea oferită necondiţionat; de asemenea, mulţumiri arhiepiscopului locului, Paul Simeon Ahouanan, pentru bucuria cu care ne-a primit şi ne susţine mereu. Mulţumiri Centrului Misionar Diecezan pentru activitatea pe care o desfăşoară pentru binele tuturor misionarilor români. Îi mulţumesc părintelui Cornel Cadar pentru ajutorul oferit în publicarea articolelor pe situl Episcopiei Catolice Iaşi. Un gând aparte pentru părintele Sescu Petrică. Le mulţumesc tuturor părinţilor parohi din România care, cu dragă inimă, au fost mereu disponibili în a primi şi a asculta un misionar. Sunt numeroşi şi de aceea îl rog pe bunul Dumnezeu să îi susţină cu binecuvântările sale!
Acest sit este o mulţumire adresată tuturor pentru sensibilitatea oferită misiunilor!
