După câteva săptămâni de la izbucnirea conflictului de la Forole, dorim să revenim cu detalii privind situaţia persoanelor refugiate din Forole şi vă prezentăm pe scurt ultimele noutăţi.
Problema apei - numărul mare de refugiaţi scade rezerva de apă
Am vizitat din nou familiile refugiate în Mangudo pentru a lua act de evoluţia stării lor şi pentru a-i întreba în mod direct cu ce probleme şi urgenţe se mai confruntă. Am constatat că timpul a trecut repede şi că deşi unele problemele s-au soluţionat, altele stau să se amplifice în zonă. Datorită numărului mare de refugiaţi, am realizat că apa pe care noi am transportat-o este insuficientă. Am trimis deja pana la această vizită 84.000 litri, din care au mai rămas aproximativ 10.000 litri. În acest moment apa este pe terminate, chiar dacă liderii comunităţii, "bătrânii satului", distribuie in mod raţional apa, câte 20 litri pentru fiecare familie, astfel încât sa fie consumată cu mare grijă. În concluzie, lipsa apei potabile rămâne o problemă continuă. Transportul a 12.000 litri costă circa 300€.
Problema educaţiei copiilor - Improvizarea a doua sau trei clase
O altă doleanţă prezentată insistent este căutarea unei soluţii provizorii pentru continuarea programului educaţional, pentru copiii de la grădiniţă şi cei din clasa întâi. Este imposibil ca cei aproximativ 70 de copii de grădiniţă şi 40 copii de clasa întâi să ajungă la o şcoală. Cea mai apropiată şcoală este la circa 10 km, însă aceasta nu are capacitatea necesară nici în privinţa claselor, nici în privinţa profesorilor de a-i primi şi pe aceşti copii ai familiilor refugiate. Soluţia ar fi achiziţionarea a doua sau trei "corturi de campanie" sau a două structuri de lemn acoperite cu tablă în care să se improvizeze aceste clase. Costul unei astfel de clase este de circa 1.350€. Pentru a aduce profesori în zonă va trebui să acoperim costurile pentru trei profesori, câte 70€ pe lună pentru fiecare profesor sau educator, aşadar o suma de circa 210€ pe luna.
Problema sanitară - lipsa medicamentelor şi asistenţei medicale
Din dialogul avut cu liderii şi cu autorităţile locale am înţeles pericolul care îi pândeşte în apariţia unor epidemii, din cauza lipsei de medicamente şi a unui control medical. Până la găsirea unor soluţii, sperăm ca Dumnezeu să-i aibă în pază şi să-i ferească de orice suferinţă.
Ajutorul din partea autorităţilor se lasă mult aşteptat, însă noi, cei din misiunea catolică română, încercăm să ne mobilizăm şi să-i mobilizăm pentru a le veni în ajutor. Până în prezent suntem singura lor sursă de ajutor.
Mulţumiri şi recunoştinţă
În fotografiile trimise Centrului Misionar Diecezan de Iaşi pot observa condiţiile "grele" în care trăiesc aceste familii, fără hrană, fără apă şi unele dintre ele, 48 la număr, chiar fără nici un acoperiş. Cele mai multe familii, circa 300, şi-au adus deja corturile lor, însă aproximativ 48 de familii mai stau încă sub cerul liber, fără case.
Săptămâna aceasta am reuşit să transportam 8 rezervoare pentru apă, fiecare de câte 5.000 litri, rezervoare cumpărate de noi sau primite din partea autorităţilor locale din Marsabit. Transportul acestor rezervoare a fost suportat în totalitate de misiunea din Maikona cu sprijinul Centrului Misionar Diecezan de Iaşi şi a altor binefăcători, preţul unui transport ridicându-se la 300€. Aceste rezervoare au fost amplasate în locurile comune sau foarte aproape de familii mai în vârstă şi care nu au pe nimeni să-i ajute să le care apa.
Mulţumim din nou tuturor binefăcătorilor şi ne rugăm ca ei să fie din ce în ce mai mulţi. Orice gest, cât de mic, de solidaritate este un foarte mare ajutor pentru aceste persoane foarte sărace şi neajutorate.
Pr. Claudiu Iştoc
Centrul Misionar Diecezan a publicat mai multe fotografii pe site-ul www.cmdiasi.ro: Kenya: Situaţia refugiaţilor din zona Forole.
