Invitaţie: La Săbăoani, tineri curajoşi în credinţă (5 mai)
Dragi tineri,
Simt o mare bucurie în suflet, întrucât, la îndemnul părintelui Felix Roca, responsabil cu Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului mă pot adresa dumneavoastră. După cum ştiţi cu toţii, întâlnirea tinerilor la nivel diecezan de anul acesta, va avea loc la 5 mai, în comunitatea din Săbăoani. Organizatoarea evenimentului este Parohia „Sfântul Mihail, Arhanghel”, cu implicarea celorlalte trei parohii din comunitate. Motoul acestei zile dedicate tinerilor este format din cuvintele pe care arhanghelul Gabriel le-a adresat Preacuratei: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc 1,30).
În Timpul Pascal, sfânta Biserică ne-a propus spre meditare, în cadrul sfintelor Liturghii, câteva texte din evanghelie, unde Isus ni se prezenta ca fiind Păstorul cel Bun. Cu această ocazie, printre cuvintele Mântuitorului, ne atrag atenţia în mod special, următoarele: „Oile mele ascultă glasul meu” (In 10,22-30).
Ascultă glasul meu! Sunt atâtea glasuri care ne vorbesc astăzi! Atâtea glasuri care strigă la noi zi şi noapte. De exemplu, unul dintre glasurile care strigă cu putere este glasul banului. Într-o lume în care prinde rădăcini din ce în ce mai mult spiritul consumist, glasul banului strigă la noi spunându-ne că doar el este singurul care poate totul şi le face pe toate. Şi, din nefericire, sunt tot mai mulţi aceia care ascultă de acest glas, până într-acolo încât tot ceea ce fac şi tot ceea ce spun este orientat spre ban. Dar cât gol, câtă sărăcie, câtă nelinişte şi tristeţe poate să lase banul, bogăţiile acestei lumi în inima unui om! Adevărata bogăţie pentru care merită să muncim, să ne sacrificăm, să trăim şi să murim, este cea care trece cu noi dincolo de pragul morţii, dincolo de porţile cimitirului. Iar această bogăţie este Dumnezeu!
Un alt glas care strigă la noi în mod insistent este glasul necurăţiei. Acest glas ne spune că ea, necurăţia, este singura care îl poate face fericit pe om. Şi câţi tineri şi adulţi nu ascultă de glasul ei! Dar vai, vai câte ravagii face în trupul şi în sufletul celor care ascultă de acest glas! Nimic nu este mai trist, mai dezgustător şi mai urât ca acest viciu. Acest păcat goleşte inima şi sufletul de tot ce este mai bun şi mai sfânt. Acest păcat, de-a lungul istoriei, a distrus viitorul a mii de tineri; a destrămat sute de mii de familii; a rănit inimi care nu s-au mai vindecat niciodată; a îmbolnăvit milioane de oameni… şi cine ştie câţi au intrat în pământ înainte de vreme din cauza faptului că au ascultat de acest glas.
În această privinţă, Excelenţa Sa Petru Gherghel, păstorul diecezei noastre, în scrisoarea pastorală „În drum spre Sinodul episcopilor 2018 şi spre Întâlnirea Mondială a Tineretului din Panama 2019” ne prezintă exemplul plin de eroism al compatrioatei noastre Veronica Antal: „Mă bucur să vă amintesc că ne-a fost dat un exemplu de curaj şi tărie în persoana tinerei din Nisiporeşti, Veronica Antal, a cărei beatificare o vom celebra anul acesta în septembrie. Ea, la vârsta de 22 de ani, în faţa celui care voia să o dezonoreze, a demonstrat o putere eroică, acceptând să-şi piardă mai degrabă viaţă decât nevinovăţia şi curăţia. Forţa ei provenea din unirea zilnică cu Isus şi din rugăciunea ei predilectă, Rozariul. O mare bucurie că se nasc şi în satele noastre mărturisitori şi sfinţi!...”
Şi câte alte glasuri nu strigă la noi! Şi toate, care mai de care mai convingătoare: Lenea, care mai târziu ne va face să plângem întrucât, din cauza ei, nu am realizat un lucru sau altul. Mândria, care este rădăcina tuturor păcatelor. Dorinţa de putere, care-i dezbină pe oameni, invidia, ura, răzbunarea… Iar coroana tuturor acestor vicii care strigă la noi se numeşte disperare. Şi mâna care stă mereu întinsă în faţa disperării este moartea.
Oile mele, spune Isus, ascultă glasul meu. Acesta este motivul pentru care vrem să ne întâlnim sâmbătă, 5 mai, la Săbăoani: să ascultăm glasul lui Isus. Glasul lui Isus e tainic. Acest glas nu se aude cu urechea, ci cu inima. Glasul lui Isus nu face să vibreze pereţii, ci sufletul. Glasul lui Isus e dulce, de aceea este auzit în general de sufletele „mici”. Glasul lui Isus strigă mereu; de aceea nimeni şi nimic nu poate să-l înăbuşe.
Cuvintele arhanghelului Gabriel, „Nu te teme…”, ne sunt adresate fiecăruia dintre noi. Să nu ne fie frică; să nu ne fie teamă să ascultăm glasul lui Isus.
Cine ascultă de glasul lui Isus adună pentru a dărui; dăruieşte pentru a se îmbogăţi; munceşte pentru a se împlini; renunţă pentru a călători mai uşor şi mai liber pe drumul vieţii. Cine ascultă glasul lui Isus transformă sărăcia în aripi pentru a se ridica la cer; suferinţa, în săpun pentru a curăţa sufletul; viaţa, în anticamera paradisului şi moartea în îmbrăţişarea Tatălui!
Cei care au ascultat de glasul lui Isus au lăsat în urma lor o rază de lumină, lumină pe care nu o poate şterge nimeni şi nimic. Cine poate stinge raza de lumină pe care a lăsat-o sfântul Augustin prin învăţătura sa? Cine poate stinge lumina pe care sfântul Ioan Gură de Aur a răspândit-o prin predicile sale? Sau cine poate stinge lumina pe care a lăsat-o în urmă sfântul papă Ioan Paul al II-lea? Iar lista ar putea continua… Să nu ne fie teamă să ascultăm glasul lui Isus!
Parafrazându-l pe papa emerit Benedict al XVI-lea, vă spun şi eu: Nu vă fie frică de Cristos! Cristos nu vă ia absolut nimic! Cristos vă dăruieşte totul: viaţa, pacea, bucuria şi veşnicia!
Împreună cu toţi preoţii colaboratori şi cu minunaţii credincioşi din comunităţile din Săbăoani vă aştept cu braţele deschise la Ziua Tineretului!
Cristos a înviat!
Pr. Iosif Irinel Iosub
Parohul Parohiei "Sf. Mihail Arhanghel" Săbăoani
***
