Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi a început sâmbătă, 18 ianuarie 2014, în capela Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif", unde, la ora 17.00, a început o celebrare prezidată de PS Aurel Percă. La această celebrare au participat preoţii din cadrul seminarului, parohiilor şi din celelalte congregaţii din Iaşi, seminariştii, persoane consacrate şi numeroşi laici, catolici şi ortodocşi.
Textele pregătite care se propun pentru această perioadă au fost finalizate în timpul reuniunii Comitetului Internaţional numit de Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Mondial al Bisericilor şi a Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Comitetul s-a reunit cu reprezentanţii canadieni în septembrie 2013 în Villa Saint Martin, o casă de reculegere iezuită, situată în Pierrefonds, în nord-estul insulei Montreal.
Tema din acest an ne invită să reflectăm asupra întrebării provocatoare a lui Paul din Scrisoarea întâi către Corinteni: "Oare a fost Cristos împărţit?". A trăi în diversitate şi în acelaşi timp a rămâne fideli faţă de dorinţa lui Cristos de unitate a discipolilor este chemarea adresată tuturor în acest an. Cu credinţă să răspundem cu toţii: "Nu!", în ciuda faptului că în comunităţile noastre ecleziale continuă să aibă diviziuni scandaloase. Scrisoarea întâi către Corinteni semnalează şi un mod în care putem valoriza şi primi darurile altora, inclusiv acum, în mijlocul diviziunilor noastre, şi care ne însufleţeşte să lucrăm pentru unitate.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Daniel Iacobuţ, profesor în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi. Părintele le-a adus în atenţie tuturor celor prezenţi contextul în care sfântul Paul a rostit cuvintele "Oare a fost Cristos împărţit?", cuvinte ce constituie motoul din acest an al zilelor de rugăciune pentru unitate. Părintele Daniel a amintit în acelaşi timp faptul că diviziunile asupra cărora sfântul Paul atrage atenţia sunt o ofensă adusă lui Cristos, deoarece arată o încercare de a destrăma ceea ce nu poate exista decât unit: trupul lui Cristos. Apostolul neamurilor ne aminteşte tuturor, prin mesajul adresat comunităţii din Corint, că Isus Cristos a fost răstignit şi a înviat pentru a ne împăca pe fiecare dintre noi cu Dumnezeu şi între noi. S-a dăruit pe sine pentru ca noi să ne putem uni cu el.
Întrebarea sună şi în urechile noastre astăzi. Pentru a răspunde acestei întrebări, în contextul religios al ţării noastre, părintele a dorit să evidenţieze două realităţi ale existenţei noastre ca şi creştini. În primul rând sfinţenia este un dar. Dumnezeu însuşi ne interpelează şi ne cheamă către el; ne alege pe noi ca să-i aparţinem. Dumnezeu decide să-şi aleagă un popor. El a ales să ne dăruiască însăşi îndurarea sa, ca prin cruce şi înviere să ne sfinţească. Momentul personal de sfinţire în pelerinajul nostru către unitate a fost botezul nostru. Prin Botez am intrat în comuniune cu Sfânta Treime şi cu toţi cei botezaţi. Botezul este aşadar izvorul comuniunii noastre. Prin Botez primim harul care ne sfinţeşte şi ne deschide spre plinătatea comuniunii: spre harul Euharistiei. Drumul ecumenismului se desfăşoară între aceste două mari puncte: de la izvorul Botezului la plinătatea comuniunii în Euharistie.
În al doilea rând, harul sfinţitor corespunde chemării personale şi a unei responsabilităţi care ne angajează pe fiecare în parte. În evanghelia proclamată, Isus îi invită pe toţi cei care îl ascultau să facă parte din familia sa. Zi de zi suntem chemaţi să devenim familiari cu Cristos. Cum? Ascultând cuvântul său şi descoperind voinţa sa. Nu ne putem sfinţi singuri, a amintit părintele Daniel, căci pentru a ne sfinţi trebuie să împlinim voinţa lui Dumnezeu, adică unitatea.
În încheiere, părintele a oferit tuturor celor prezenţi exemplul de sfinţenie al fericitei Maria Gabriella Sagheddu care şi-a oferit propria suferinţă tocmai cu această intenţie a unităţii tuturor celor care sunt botezaţi şi cred.
Celebrarea a fost împărţită în trei momente principale. La început a avut loc Adunarea (deschiderea celebrării). Următorul moment l-a constituit liturgia cuvântului, în care s-au citit trei lecturi biblice, după care a urmat omilia rostită de părintele Daniel Iacobuţ. Toţi cei prezenţi s-au unit în rugăciune pentru unitate şi transformare spunând într-un singur glas rugăciunea învăţată de Isus. Ca semn al comuniunii, cei prezenţi şi-au oferit semnul păcii. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.
La sfârşitul celebrării, părintele Gheorghe Popa prorector al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" a transmis salutul ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei. Părintele prorector a precizat că unitatea la care suntem chemaţi este o realitate mai adâncă care se realizează în primul rând în interiorul nostru. Redescoperirea unităţii începe cu noi înşine. În acelaşi timp, sfinţenia despre care a vorbit părintele predicator Daniel Iacobuţ nu se rezumă la acţiune sau la activism religios, ci este starea conştiinţei noastre înaintea lui Dumnezeu. Durerea separării se simte în întreg trupul. Cristos, cel care este capul trupului mistic, suferă.
Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc duminică, 19 ianuarie, la ora 17.00, în capela Surorilor Providenţei (Bucium).
Pr. diac. Virgiliu Demşa-Crainicu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19 ianuarie: Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - prima zi
* * *
Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.
